Decizia nr. 807/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1743/2019 a Tribunalului București

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la 20 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) și Secretariatul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), obligarea acestora să soluționeze dosarul constituit în baza Legii nr. 10/2001, precum și acordarea daunelor morale și materiale.

Apărările formulate la fond Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Aceeași excepție referitoare la această parte a fost invocată și de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor prin întâmpinare. Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat, prin întâmpinare, excepțiile lipsei calității procesuale pasive cu privire la soluționarea dosarului și excepția prematurității emiterii titlului de plată.

Hotărârea Tribunalului București Prin sentința nr. 1743 din 18 iulie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Secretariatul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, obligând-o pe aceasta să soluționeze dosarul administrativ înregistrat sub nr. x; a respins, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Apelul și hotărârea Curții de Apel București Împotriva sentinței nr. 1743 din 18 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă a declarat apel reclamantul. Prin cererea formulată la 16 februarie 2021, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I din Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013. Prin decizia nr. 805 din 21 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1743 din 18 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Secretariatul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și Guvernul României.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 805 din 21 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs reclamantul. Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurentul a susținut că nu au fost respectate dovezile depuse la dosar și nici prevederile Legii nr. 10/2001, care este aplicabilă în cauză.

Apărările formulate în cauză Intimații nu au depus întâmpinare.

Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 7 septembrie 2021, sub nr. x/2018, fiind repartizată, spre soluționare, Completului nr. 8. Prin rezoluția din 13 septembrie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare, prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 471 alin. (5) și (6) din același act normativ. 7. Procedura de filtru Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia atacată nu este susceptibilă de recurs, conform art. 35 alin. (4), coroborat cu alin. (2) și (3) din Legea nr. 165/2013. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Recurentul reclamant a depus punct de vedere la raport. Prin rezoluția din 16 martie 2022 a fost stabilit termen de judecată la 7 aprilie 2022, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele asupra recursului Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele: Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) și Secretariatul Autorității pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), solicitând obligarea acestora să soluționeze dosarul constituit în baza Legii nr. 10/2001, precum și plata de daune morale și materiale. Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speță în raport de obiectul dosarului, prevede la art. 35 că: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru." Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului", iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs. Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs. Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Din coroborarea dispozițiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din același act normativ, rezultă că decizia nr. 805 din 21 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului. Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 805 din 21 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.