ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 449/2022

Ședința publică din data de 1 martie 2022

Asupra cauzei de față, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a Civilă la data de 26.02.2015 sub nr. x, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecata pe pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând instanței să dispună anularea Deciziei de compensare nr. 2495/17.12.2014 și în temeiul prevederilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 să stabilească cuantumul despăgubirilor ce li se cuvin, să se pronunțe asupra întinderii dreptului de proprietate privind imobilele clădiri, respectiv vilă în suprafață desfășurată de 422,09 mp, magazie aferentă cu 3 încăperi, în suprafață desfășurată de 41,60 mp, total 463,69 mp. și teren în suprafață de 1322 mp și să oblige pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și respectiv A.N.P.R.P., să emită Decizia de compensare, la valoarea justă, legală, stabilită de instanță.

Prin sentința civilă nr. 1712/23.11.2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a respins acțiunea față de această pârâtă, ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă și a respins ca nefondată, acțiunea formulata de reclamanții A., B. și C. împotriva pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin decizia civilă nr. 1346A/03.10.2019 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis în parte, apelul declarat de apelanții reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1712 din 23.11.2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a V a Civilă în dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. - moștenitorul defunctei C. și intimații-pârâți Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a anulat în parte sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea, a anulat în parte decizia de compensare nr. 2495/2014 sub aspectul cuantumului despăgubirilor și a obligat CNCI să emită decizia de compensare în sensul validării dispozițiilor Primarului Orașului Ocnele Mari nr. 38/2006 și 215/2007, emițându-se decizia de compensare pentru 80.091,5 puncte (RON) pentru terenul de 1000 mp și construcția în suprafață de 389,90 mp situate în Ocnele Mari, județul Vâlcea, str. x. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate cu privire la respingerea acțiunii față de ANRP pentru lipsa calității procesuale pasive și s-a luat act de renunțarea numitului D. la dreptul pretins.

Prin decizia civilă nr. 424 A din 12 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva încheierii de ședință din data de 12 septembrie 2019, respectiv împotriva deciziei nr. 1346 A din 3 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV - a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei Curții de Apel București, secția a III-a civilă, contestatorii B. și A. au declarat recurs.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Contestatorii B. și A. au depus punct de vedere la raport, prin care au arătat că în opinia lor recursul este admisibil.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Hotărârea atacată cu contestație în anulare, anume decizia nr. 1346A din 3 03 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a vizat soluționarea apelului formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1712 din 23 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a V a civilă în dosar nr. x/2015, prin care s-a admis în parte apelul declarat, s-a anulat în parte sentința în sensul în care s-a admis acțiunea, s-a anulat în parte decizia de compensare și a fost obligat CNCI să emită decizie de compensare în sensul validării dispozițiilor Primarului Orașului Ocnele Mari, emițându-se decizia de compensare pentru 80.091,5 puncte pentru terenul de 1000 mp și construcția în suprafață de 389,90 mp situate în Ocnele Mari, județul Vâlcea, str. x. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate cu privire la respingerea acțiunii față de ANRP pentru lipsa calității procesuale pasive și s-a luat act de renunțarea numitului D. la dreptul pretins.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speță, prevede la art. 35 că:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru".

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului", iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, hotărârea care face obiectul contestației în anulare, anume decizia nr. 1346 A din 3 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea data în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Așa fiind, cum decizia nr. 1346 A din 3 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă nu este susceptibilă de recurs, față de reglementările legale anterior citate, nici decizia nr. 424 A din 12 martie 2021, pronunțată de aceeași instanță în cadrul contestației în anulare nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B. și A. împotriva deciziei nr. 424A din 12 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2022.