ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 134/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la 8 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, obligarea acestora la soluționarea dosarelor administrative nr. x și a tuturor dosarelor administrative al căror număr nu i-a fost comunicat până în prezent, precum și la emiterea deciziilor de despăgubiri/compensare prin puncte aferente cererilor formulate în aceste dosare.

Hotărârea Tribunalului București Prin sentința nr. 2738 din 21 noiembrie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. A admis excepția prematurității. A admis, în parte, cererea și a obligat-o pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită o decizie de compensare prin care să valideze dispoziția nr. x/23.11.2007 emisă de Primăria Municipiului București și să dispună compensarea prin puncte, pentru cota de 1/2 din imobilul situat în București, str. x colț cu str. x sector 3, compus din teren în suprafață de 181 mp și construcție cu o suprafață construită de 130 mp, în favoarea reclamantului. A invalidat decizia nr. 408/14.03.2006 emisă de S.C. B. S.A. și, parțial, decizia nr. 517/18.12.2008 eliberată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului cu privire la propunerea de acordare a măsurilor compensatorii în favoarea reclamantului pentru imobilul moară și teren aferent, în suprafață de 6522.86 mp, situat în Murgeni, jud. Vaslui și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlurilor de plată, ca prematur formulat.

Hotărârea Curții de Apel București Prin decizia nr. 11A din 11 ianuarie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței nr. 2738 din 21 noiembrie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Recursul Împotriva deciziei nr. 11A din 11 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs. Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanțele de fond au aplicat eronat dispozițiile art. 18 din Legea nr. 10/2001, deși acestea nu își găsesc incidența în speță, astfel că se consideră îndreptățit să obțină despăgubirile solicitate în dosarele nr. x Recurentul a arătat că, în mod greșit s-a reținut de către curtea de apel că poate pretinde doar un drept de creanță calculat prin raportare la acțiunile deținute la societatea naționalizată, iar nu un drept de proprietate, pentru a putea pretinde restituirea în natură sau prin echivalent. În susținerea acestui argument, recurentul a arătat că, potrivit art. 18 din Legea nr. 10/2001, în situația în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele asociate erau membrii aceleiași familii – cum este cazul în speță – se pot solicita atât restituirea în natură, cât și despăgubiri pentru bunurile ce au aparținut societății naționalizate. A menționat că, prin notificările formulate a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru bunurile ce au aparținut Societății "A. și Fiii" și a apreciat că este excesiv să se pretindă unui asociat (sau moștenitorilor acestuia) al unei societăți naționalizate să solicite expres acordarea valorii acțiunilor avute la societate. A afirmat că solicitarea inserată în notificare cu privire la acordarea despăgubirilor îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, fiind îndreptățit să beneficieze de valoarea bunurilor ce au aparținut societății naționalizate, având în vedere că valoarea unei societăți este dată, printre altele, de bunurile deținute, iar patrimoniul societății, având o valoare determinabilă raportat la bunurile naționalizate, poate facilita stabilirea despăgubirilor în funcție de valoarea bunurilor și de acțiunile deținute în cadrul societății.

Întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare Prin întâmpinare, intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepția inadmisibilității recursului, prin raportare la dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 și art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Procedura de filtru Prin raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ. s-a reținut că decizia nr. 11A din 11 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, nu are deschisă calea de atac a recursului, în raport de dispozițiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, fiind o hotărâre definitivă, în sensul prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților, cu mențiunea de a formula, în scris, puncte de vedere, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Acestea nu și-au exprimat poziția procesuală cu privire la aspectele reținute în raport. Prin rezoluția din 3 noiembrie 2022, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 26 ianuarie 2023, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. La acest termen de judecată, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 634 alin. (4) și 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, a rămas în pronunțare, cu prioritate, conform prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., asupra excepției de inadmisibilitate invocate de intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor prin întâmpinare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând recursul din perspectiva excepției de inadmisibilitate invocate de intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, obligarea acestora la soluționarea dosarelor administrative nr. x și a altor dosare administrative al căror număr nu i-a fost comunicat până în prezent, precum și la emiterea deciziilor de despăgubiri/compensare prin puncte pentru cererile formulate în aceste dosare. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013. Înalta Curte constată că, prin art. 33 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit în sarcina entităților învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 obligația de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în termenele legale stabilite. Totodată, prin art. 34 al aceluiași act normativ, a reglementat procedura de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării; (alin. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului." Aceste dispoziții legale se coroborează cu cele ale art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., care stipulează că "(…) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Reiese astfel, că hotărârile judecătorești prin care au fost soluționate litigiile circumscrise art. 35 al Legii nr. 165/2013 nu sunt susceptibile de recurs, fiind supuse numai apelului. Contextului legal enunțat se subsumează demersul procesual al recurentului, care a dedus judecății un recurs promovat împotriva unei hotărâri pronunțate de o instanță de apel în materia reglementată de actul normativ menționat. Însă, astfel cum s-a arătat, în cazul acestor litigii, decizia curții de apel nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă, în sensul prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. - "Sunt hotărâri definitive (…) "hotărârile date în apel fără drept de recurs…". În acest sens sunt relevante și dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care instituie principiul legalității căii de atac, potrivit căruia "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 11A din 11 ianuarie 2022 a Curții de Apel București, secția IV-a civilă.