ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1190/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 31 mai 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestația privind tergiversarea procesului, care formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În dezvoltarea motivelor contestației, petentul A. a susținut că, prin decizia nr. 1976A/20.12.2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelantul-reclamant, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că decizia de compensare va fi emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pentru un număr de 438.980 de puncte în favoarea reclamantului A., a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Contestatorul a arătat că, de la data pronunțării hotărârii și până la data formulării contestației, au trecut mai mult de 5 luni, fiind încălcat dreptul de soluționare a procesului într-un termen optim și previzibil, prevăzut de art. 6 C. proc. civ., art. 6 par. 1 din CEDO, art. 21 alin. (3) din Constituție.

Petentul a invocat încălcarea, de către instanța de apel, a dispozițiilor art. 426 C. proc. civ. coroborate cu art. 427 din același act normativ, sens în care arată că sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.

Prin decizia nr. 1976A/20.12.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelantul-reclamant, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că decizia de compensare va fi emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pentru un număr de 438.980 de puncte în favoarea reclamantului A., a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Potrivit verificărilor efectuate în sistemul de evidență informatizată a instanțelor, decizia nr. 1976A/20.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în legătură cu care a fost formulată prezenta contestație, a fost redactată până la data soluționării prezentei contestații la tergiversare.

Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:

Reglementările legale referitoare la contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular, destinat să înlăture întârzierile ivite pe parcursul soluționării cauzelor civile, de natură să afecteze termenul optim și previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini.

Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condițiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.

Conform art. 522 alin. (1) din C. proc. civ., "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."

Ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată, care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Deși situația de fapt descrisă de petentă se putea circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 4) din C. proc. civ.: "când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului", din verificările efectuate din oficiu în sistemul de evidență informatizată al instanței a rezultat că, anterior soluționării contestației, hotărârea menționată a fost motivată și comunicată părților.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte nu poate reține ipoteza unei tergiversări a procesului, în accepțiunea dispozițiilor legale anterior evocate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. privind dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului, formulată de contestatorul A. privind dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 15 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.