ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 328/2023

Ședința publică din data de 17 februarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 27 ianuarie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, având ca obiect contestația privind tergiversarea procesului care formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În dezvoltarea motivelor contestației, petenta A. a susținut că prin decizia nr. 839A din 31 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 1413/28.09.2020 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a admis apelul formulat de reclamanta A., a schimbat în parte sentința în sensul că decizia de compensare se va emite pentru 1.300.283,4 puncte și a păstrat în rest, sentința apelată.

Petenta a invocat încălcarea de către instanța de apel, a dispozițiilor art. 426 alin. (5) și a art. 427 C. proc. civ. și a dreptului de soluționare a procesului într-un termen optim și previzibil, menționând că de la data pronunțării soluției în apel a trecut o perioadă de 8 luni, fără ca hotărârea să fie motivată și comunicată părților.

Prin decizia nr. 839A din 31 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondat, apelul formulat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 1413/28.09.2020 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a admis apelul formulat de reclamanta A., a schimbat în parte sentința în sensul că decizia de compensare se va emite pentru 1.300.283,4 puncte și a păstrat în rest, sentința apelată.

Potrivit verificărilor efectuate în sistemul de evidență informatizată a instanțelor, decizia nr. 839A din 31 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în legătură cu care a fost formulată prezenta contestație, a fost redactată până la data soluționării prezentei contestații la tergiversare.

Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:

Reglementările legale referitoare la contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular, destinat să înlăture întârzierile ivite pe parcursul soluționării cauzelor civile, de natură să afecteze termenul optim și previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini.

Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condițiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.

Conform art. 522 alin. (1) C. proc. civ., "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."

Ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Deși situația de fapt descrisă de petentă se putea circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.: "când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului", din verificările efectuate din oficiu în sistemul de evidență informatizată al instanței a rezultat că anterior soluționării contestației, hotărârea menționată a fost motivată și comunicată părților.

În raport de aceste aspecte expuse, Înalta Curte nu poate reține ipoteza unei tergiversări a procesului, în accepțiunea dispozițiilor legale anterior evocate, contestația formulate rămânând fără obiect, de vreme ce hotărârea pronunțată în dosar a fost redactată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de petenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de petenta A..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2023.