ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1446/2023

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată în data de 05 august 2020 pe rolul Tribunalului București – secția a III-a civilă, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B. au formulat, în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, contestație împotriva deciziei de compensare nr. 34197/24.06.2020 emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în dosarul de despăgubiri nr. x/23.10.2019.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1805/2021 din 25 noiembrie 2021, Tribunalul București – secția a III-a civilă a admis, în parte, actiunea formulată de reclamanții A. și B., și a modificat decizia de compensare nr. 34197/24.06.2020, în sensul că numărul punctelor în compensare ce se cuvin reclamanților este de 1.516.785. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 1220/A din 12 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 1805/25.11.2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă. A schimbat în parte sentința civilă apelată, modificând decizia de compensare nr. 34197/24.06.2020, în sensul că numărul de puncte ce se cuvin reclamanților este de 1.181.310. A menținut restul dispozițiilor. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire petentul A..

Decizia pronunțată în revizuire Prin decizia nr. 1835A din data de 07 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a luat act de renunțarea revizuentului A. la judecata cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 1220/A/12.09.2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 1835A din 07 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022 au declarat recurs intimata B. și revizuentul A., prin care se solicită admiterea recursului și obligarea intimatei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unei noi decizii de compensare. În susținerea cererii de recurs se arată că instanța ar fi interpretat greșit documentele depuse la dosarul cauzei, fapt ce a condus la încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013. Astfel, la pronunțarea hotărârii instanța a avut în vedere o serie de documente (adeverința emisă la 10.07.1961, actul de vânzare-cumpărare din 1955 și procesul-verbal nr. x/243), al căror conținut ar fi fost interpretat în mod greșit, fără se avea în vedere că Legea nr. 165/2013 prevede că despăgubirile se vor calcula în funcție de natura tehnică a terenului la momentul preluării acestuia de stat, și anume în 1964. Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția nulității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal. Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În cauză, prin decizia civilă nr. 1835A din 07 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a luat act de renunțarea revizuentului A. la judecata cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 1220/A din 12 septembrie 2022 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă. În calea de atac a recursului, recurenții au susținut că, la pronunțarea hotărârii, instanța a avut în vedere o serie de documente (adeverința emisă la 10.07.1961, actul de vânzare-cumpărare din 1955 și procesul-verbal nr. x/243), al căror conținut ar fi fost interpretat în mod greșit, fără se avea în vedere că Legea nr. 165/2013 prevede că despăgubirile se vor calcula în funcție de natura tehnică a terenului la momentul preluării acestuia de stat, și anume în 1964. În realitate, recursul declarat în prezenta cauză cuprinde susțineri referitoare la situația de fapt a litigiului, care nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., și care nici nu reprezintă critici concrete împotriva raționamentului instanței de apel pe care se sprijină soluția pronunțată în cauză, prin care s-a luat act de cererea recurentului-revizuent de renunțare la judecata cererii de revizuire. Astfel, Înalta Curte reține că recurentul nu a făcut trimitere la considerentele instanței de apel, la modalitatea în care aceasta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu a indicat vreo împrejurare ce ar putea duce la concluzia potrivit căreia voința sa de a exercita actul de dispoziție al renunțării ar fi fost viciată în vreun fel. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părților poate duce la casarea unei hotărâri. Mai mult, criticile, astfel cum au fost preluate din cererea de revizuire, se referă la modul de interpretare a probatoriului de către instanță, prin acestea susținându-se că s-ar fi calculat greșit despăgubirile acordate de intimată pentru imobilul preluat abuziv de către stat. Or, excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului susținerile care vizează modul de apreciere a probelor, instanțele de fond și de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate. Ca atare, invocarea de către recurenți a unor aspecte de netemeinicie ale litigiului, care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, și fără avea legătură cu raționamentul instanței de apel, nu poate conduce la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecății. Față de motivele expuse și văzând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de recurenții B. și A. împotriva deciziei nr. 1835A din data de 07 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022.