ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1704/2023

Ședința publică din data de 19 octombrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 29 noiembrie 2018, pe rolul Tribunalului București – secția a IV-a Civilă, sub nr. x/2018, reclamantele A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prin hotărârea ce se va pronunța: să se constate că sunt persoane îndreptățite la măsuri compensatorii sub formă de puncte, privind imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, imobile imposibil de restituit în natură; să se dispună validarea dispoziției emise de Municipiul București, prin Primarul General, și obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii de compensare prin puncte pentru imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, imobile imposibil de restituit în natură, după scăderea valorii actualizate cu indicele de inflație a despăgubirilor (dacă este cazul), în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Reclamantele și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013.

La data de 21 iunie 2019, reclamantele au depus o cerere completatoare și modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care au solicitat să se constate că sunt persoane îndreptățite la măsuri compensatorii sub formă de puncte, privind imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, imobile imposibil de restituit în natură, respectiv imobilul - teren în suprafață de 615,00 mp și construcția demolată în suprafață construită desfășurată de 594,00 mp., situat în București, str. x (fost nr. 258 bis), validarea Dispozițiilor emise de Municipiul București, prin Primarul General, privitoare la aceste imobile, respectiv: Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 15794 din 27 martie 2012, Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 11980 din 28 iunie 2009 și obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii motivate de compensare prin puncte pentru imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru imobile sus - menționate, imposibil de restituit în natură, după scăderea valorii actualizate cu indicele de inflație a despăgubirilor (dacă este cazul) în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. De asemenea, au arătat că au înțeles să modifice cadrul procesual pasiv, în sensul că au înțeles să se judece în contradictoriu doar cu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 și ale Deciziei nr. 80/2018 a Inaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 24 septembrie 2019, C. a formulat o cerere de intervenție accesorie, în interesul reclamantelor, prin care a arătat că înțelege să susțină poziția procesuală a acestora și a solicitat admiterea acțiunii introductive de instanță.

Cu privire cererile privind imobilul situat în municipiul București, Tribunalul București — secția a IV-a civilă a dispus disjungerea acestora și formarea unui nou dosar, prin încheierea din 20 septembrie 2019.

Prin aceeași încheiere, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins cererea față de aceasta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin sentința civilă nr. 1785 din 16 decembrie 2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis cererea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională Pentru Compensarea Imobilelor, a constatat calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la primirea de despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul București, str. x (fost 258 bis) sector 1, compus din teren în suprafață de 615 mp și construcție demolată în suprafață construită de 594 mp, a obligat pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea, în favoarea reclamantelor, a deciziei de compensare prin acordarea de măsuri reparatorii prin puncte corespunzător valorii de 779.428 euro, în echivalent RON la cursul de schimb valutar al BNR de la data emiterii deciziei de compensare, a admis cererea de intervenție accesorie, în interesul reclamantelor, a intervenientului C., a redus, în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., onorariul de avocat solicitat de reclamante cu titlu de cheltuieli de judecată, de la suma de 14.151,18 RON la suma de 10.000 RON, a obligat pârâta la plata către reclamante a sumei de 13.150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu final de expert în cuantum de 3.150 RON și 10.000 RON onorariu avocat redus.

Prin decizia nr. 1602A din 4 noiembrie 2022, Curtea de Apel București — secția a IV-a civilă a admis excepția tardivității, invocată din oficiu. A respins, ca tardiv, apelul împotriva sentinței nr. 1785 din 16 decembrie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, formulat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în contradictoriu cu intimatele - reclamante A. și B., și cu apelantul - intervenient accesoriu C.. A respins, ca neavenit, apelul împotriva aceleiași sentințe civile, formulat de intervenientul accesoriu C., în contradictoriu cu apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și cu intimatele-reclamante A. și B.. A obligat-o pe apelanta - pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să plătească intimatelor-reclamante cheltuieli de judecată în valoare de 8.000 RON, reprezentând onorariu de avocat redus.

Împotriva deciziei nr. 1602A din 4 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București — secția a IV-a civilă a declarat recurs intervenientul accesoriu C..

Prin cererea de recurs, recurentul a arătat că susține poziția procesuală a reclamantelor A. și B. și a solicitat casarea, în parte, a hotărârii recurate, iar pe fond, obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită, în favoarea reclamantelor, o decizie de compensare, prin acordarea măsurilor reparatorii prin puncte, corespunzătoare unei valori determinate corect, prin evaluare, respectiv 1.117.841,35 euro (prin raportare la grilele notariale și la considerentele tehnice ale bunului, la data preluării), pentru imobilul situat în București, str. x (fost 258 bis) sector I, compus din terenul în suprafață de 615 mp și construcția demolată, în suprafață construită de 594 mp, echivalentă în RON la cursul de schimb valutar al BNR de la data emiterii deciziei de compensare (imobil imposibil de restituit în natură). Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Prin întâmpinarea depusă la data de 6 martie 2023, intimatele - reclamante A. și B. au invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul - intervenient C. împotriva deciziei nr. 1602A din 4 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București — secția a IV-a civilă, față de dispozițiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 și de principiul legalității căii de atac, hotărârea fiind susceptibilă de a fi atacată doar cu apel.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a apreciat că cererea de recurs este semnată și scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 raportat la art. 50 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 35 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, motivele de recurs nu conțin nicio critică de nelegalitate a deciziei recurate, astfel că nu se circumscriu dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. iar decizia nr. 1602A din 4 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București — secția a IV-a civilă nu este susceptibilă de recurs, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, fiind o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Prin rezoluția din 9 iunie 2023, completul de judecată a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 19 octombrie 2023, conform dispozițiilor art. 493 C. proc. civ.

La termenul menționat, Înalta Curte, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției de inadmisibilitate a recursului, invocate de intimatele - reclamante A. și B..

Examinând recursul, din perspectiva excepției de inadmisibilitate invocate de reclamantele A. și B. prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest sens, art. 457 din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitiv.

Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiului legalității consfințit prin art. 457 menționat anterior și art. 129 din Constituție.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1), (2) și 3 din C. proc. civ.: (1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului. (2) Nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. (3) Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, sunt supuse recursului hotărârile nedefinitive, pentru care legea prevede expres această cale de atac. În cazul în care recursul este îndreptat împotriva unei hotărâri, care nu are prevăzută nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, sancțiunea care intervine este inadmisibilitatea acesteia.

Litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și B., care au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, să constate că sunt persoane îndreptățite la măsuri compensatorii sub formă de puncte, privind imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, imobile imposibil de restituit în natură, respectiv, imobilul - teren în suprafață de 615,00 mp și construcția demolată în suprafață construită desfășurată de 594,00 mp., situat în București, str. x (fost nr. 258 bis), validarea Dispozițiilor emise de Municipiul București, prin Primarul General, privitoare la aceste imobile, respectiv: Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 15794 din 27 martie 2012, Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 11980 din 28 iunie 2009 și obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii motivate de compensare prin puncte pentru imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru imobile sus - menționate, imposibil de restituit în natură, după scăderea valorii actualizate cu indicele de inflație a despăgubirilor (dacă este cazul) în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013.

Înalta Curte constată că, prin art. 33 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit în sarcina entităților învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 obligația de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în termenele legale stabilite. Totodată, prin art. 34 al aceluiași act normativ, a reglementat procedura de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării; (alin. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Aceste dispoziții legale se coroborează cu cele ale art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., care stipulează că "(…) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Reiese, astfel, că hotărârile judecătorești prin care au fost soluționate litigiile circumscrise art. 35 al Legii nr. 165/2013 nu sunt susceptibile de recurs, fiind supuse numai apelului.

Prin urmare, cum cererea de recurs a fost formulată împotriva unei decizii definitive, care nu poate face obiect al recursului, calea extraordinară de atac formulată în cauză este inadmisibilă, sancțiune procedurală care se aplică cu prioritate și care, astfel, nu mai permite analiza caracterului neavenit al căii de atac din perspectiva art. 67 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenientul C. împotriva deciziei nr. 1602A din 4 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenientul C. împotriva deciziei nr. 1602A din 4 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2023.