ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 879/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 12 iulie 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională de Compensare a Imobilelor, a solicitat instanței să dispună obligarea acesteia ca, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în cauză, să emită decizia de compensare în puncte corespunzătoare valorii imobilului, teren în suprafață de 1148 mp., situat în strada x (fosta Reșița), nr. 25, înscris CF x Timișoara, nr. top x și CF x și construcție - apartamentele demolate 1, 2, 3 din strada x (fosta Reșița), nr. 25 înscrise în CF x Timișoara, nr. top x, imposibil de restituit condițiile art. 16 - Titlul VII din Legea 247/2005, ce face obiectul dosarului de despăgubiri nr. x înregistrat la A.N.R.P., în baza Dispozițiilor nr. 612/09.03.2006 și nr. 1405/25.05.2006, emise de Primăria Municipiului Timișoara, decizie - prin care să i se acorde titlul de despăgubire cu punctele compensatorii al căror cuantum se va stabili în acord cu valoarea din grila notarială a imobilului menționat la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin raport de expertiză evaluatorie imobiliară a cărei efectuare o solicită în prezenta cauză. A solicitat obligarea CNCI ca în baza hotărârii judecătorești să emită decizie de compensare în puncte pentru o valoare de 226.497,02 euro, care se va transforma în puncte la data stabilirii acestora.

Prin sentința civilă nr. 2720 din 20 noiembrie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta să emită decizie de compensare prin care să acorde reclamantei un număr de 1.143.373,29 puncte, pentru imobilul situat în Timișoara, str. x (fostă Reșița) nr. 25, compus din teren în suprafață de 1148 m.p. și construcție demolată - apartamentele 1, 2, 3, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva sentinței de primă instanță a declarat apel pârâta Comisia Națională de Compensare a Imobilelor, iar ulterior pronunțării acesteia a intervenit decesul reclamantei.

Prin încheierea de ședință din 15 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a suspendat cauza în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la introducerea în cauză a tuturor moștenitorilor intimatei reclamante A..

La 16 martie 2021, apelanta pârâtă a formulat cerere de repunere pe rol a pricinii, pentru soluționarea acesteia stabilindu-se termen de judecată la 10 iunie 2021.

În ședința publică de la termenul din 10 iunie 2021, instanța, analizând cererea de repunere pe rol, a constatat că apelanta nu a indicat numele moștenitorilor intimatei reclamante A., iar, din înscrisurile depuse, a rezultat doar că succesiunea defunctei, decedată la 19 mai 2020, nu s-a dezbătut.

Pronunțând decizia civilă nr. 922A din 10 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere pe rol, a admis excepția de perimare și a constatat perimat apelul formulat de apelanta pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 2720 din 20 noiembrie 2019.

Decizia de perimare a fost atacată pe calea recursului de către pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Fără a proceda la încadrarea criticilor în vreunul din cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a susținut că soluția de perimare a apelului este nelegală în condițiile în care nu a rămas în pasivitate și a realizat demersuri pentru introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei.

Astfel, s-a adresat Primăriei Municipiului Timișoara, Direcția de Evidență a Persoanelor - Serviciul de stare civilă, Camerei Notarilor Publici Timișoara și Ministerului Afacerilor Interne - DEPABD în vederea furnizării de informații privind decesul reclamantei A..

Prin adresa din 11 martie 2021, Camera Notarilor Publici Timișoara a informat că succesiunea de pe urma defunctei nu figurează dezbătută de la data decesului și până în prezent.

Rezultă că nu se poate reține vreo culpă în sarcina pârâtei în raport de demersurile întreprinse și de cererea de repunere a pricinii pe rol, inițiată în interiorul termenului de 6 luni al perimării. În consecință, sancțiunea aplicată prin decizia atacată nu se justifică, impunându-se admiterea recursului, repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecării apelului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru și a fost comunicat părților, iar prin încheierea din 24 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu și s-a fixat termen de judecată la 14 aprilie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Recursul promovat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este fondat și va fi admis, pentru următoarele considerente:

Critica recurentei ce se desprinde din lecturarea cererii de recurs se rezumă la a susține nelegalitatea deciziei de perimare a cererii de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 2720 din 20 noiembrie 2019 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, raportat la conduita procesuală a părții care a întreprins toate demersurile în vederea introducerii în cauză a moștenitorilor defunctei A., decedată la 19 mai 2020.

Acest motiv se înscrie în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât supune dezbaterii analizarea condițiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., pentru a se verifica dacă, într-adevăr, a operat sancțiunea perimării, și este găsit întemeiat de Înalta Curte, urmând a conduce la casarea deciziei atacate.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.’’

În literatura de specialitate, perimarea a fost definită drept sancțiunea procedurală care determină stingerea procesului în faza în care se găsește, dacă acesta a rămas în nelucrare, din vina părții, în intervalul de timp prevăzut de lege. Perimarea are o natură juridică mixtă, ea reprezentând, în același timp, o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței, vreme îndelungată în judecată.

Pentru a opera perimarea, este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, trei condiții, respectiv: să existe pe rol un proces în primă instanță sau în căile de atac, pricina să rămână în nelucrare în termenul prevăzut de lege, iar lăsarea pricinii în nelucrare să fie consecința culpei părții.

Examinarea primelor două cerințe nu comportă discuții, deoarece sunt îndeplinite, prezenta instanță având a se apleca asupra celei de-a treia cerințe în condițiile particulare ale cauzei, anume ca pricina să fi rămas în nelucrare din vina părții.

În speță, instanța de apel a dispus suspendarea judecării litigiului, în apel, la 15 octombrie 2020, în virtutea dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la introducerea în cauză a moștenitorilor intimatei-reclamante A., decedată la 19 mai 2020.

Ulterior, prin decizia atacată, a respins cererea de repunere pe rol formulată de pârâtă și a constatat perimată cererea de apel, stabilind că rămânerea în nelucrare a pricinii se datorează culpei părții, care deși a avut cunoștință de motivul suspendării, nu a indicat moștenitorii defunctei până la data stabilită pentru discutarea excepției de perimare. A mai considerat Curtea că nu sunt edificatoare, pentru întreruperea sau suspendarea termenului de perimare, relațiile furnizate de Camera Notarilor Publici sub aspectul nedezbaterii succesiunii defunctei.

Înalta Curte reține că determinarea în concret a culpei părții este un aspect de fapt al judecății.

Nu se poate aprecia că ar fi operat o prezumție de desistare a recurentei în continuarea judecății, de la momentul pronunțării încheierii de suspendare, câtă vreme a întreprins o serie de demersuri din care rezultă cu evidență voința continuării judecății. Astfel, a depus la dosar sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale - Anexa 24 înregistrată la Camera Notarilor Publici Timișoara sub nr. x/09.07.2020 - în care nu se menționează moștenitorii prezumtivi ai defunctului, precum și răspunsul dat de Camera Notarilor Publici Timișoara în sensul că, de la data decesului și până la 11.03.2021, nu figurează dezbătută succesiunea defunctei prin procedura succesorală notarială.

Or, în aceste circumstanțe, nu este îndeplinită cerința lăsării în nelucrare a dosarului din motive imputabile părții, pentru ca instanța de apel să poată aplica sancțiunea perimării, conduita pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor fiind una contrară desistării și corespunzând voinței de a continua judecata în procedura judiciară în curs.

Drept urmare, constatarea intervenirii perimării s-a realizat cu aplicarea greșită a prevederilor art. 416 și 420 C. proc. civ., recursul pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor urmând a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod, va fi casată hotărârea Curții de Apel și trimisă pricina aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva deciziei civile nr. 922A din 10 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 aprilie 2022.