ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1985/2022

Ședința publică din data de 12 octombrie 2022

Asupra recursului cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 75/25.02.2021, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a admis cererea formulată de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în contradictoriu cu pârâții A. și B. și a obligat pârâții la plata, în solidar, către S.C. C. S.R.L. a sumei de 3.293.977 RON, reprezentând pasiv rămas neacoperit al debitoarei falite.

Împotriva acestei sentințe, A. și B. au declarat apel, care, prin decizia nr. 30/25.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost anulat ca tardiv promovat.

Împotriva acestei decizii, A. și B. au declarat recurs, solicitând casarea ei și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel, iar, în subsidiar, reținerea spre rejudecare, admiterea apelului și, în consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, autorii căii de atac au arătat că instanța de apel a interpretat și a aplicat greșit prevederile art. 8, art. 43 și ale art. 169 din Legea nr. 85/2014.

Astfel, au afirmat că în raport cu prevederile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în mod nelegal apelul a fost anulat ca tardiv, atât timp cât prin notele scrise s-a arătat că acesta a fost exercitat în termenul legal prevăzut de art. 8, rap. la art. 169 din aceeași lege. În acest sens, au precizat că hotărârea primei instanțe le-a fost comunicată la 14.04.2021 și au declarat apelul la 22.04.2021.

Au mai susținut că în cauză decizia nr. 605/2016 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2/03.01.2017 nu era obligatorie, având în vedere că prin această decizie dispozițiile art. 182 alin. (2) C. proc. civ. nu au fost declarate neconstituționale și că dispozițiile C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, dar și decizia nr. 45/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept erau incidente și în speță.

De asemenea, au arătat că prevederile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 nu erau pe deplin aplicabile, în condițiile în care conform art. 19 din H.G. nr. 460/2005 și deciziei nr. 1137/2007 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 31/15.01.2018, comunicarea hotărârii trebuia făcută și potrivit dreptului comun.

Din această perspectivă, au apreciat că termenul pentru declararea apelului a început să curgă de la data comunicării sentinței tribunalului, făcută conform C. proc. civ.. Potrivit recurenților, comunicarea actelor de procedură, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, numai prin intermediul Buletinului Procedurilor de Insolvență aduce atingere dreptului la apărare și la un proces echitabil, normele de procedură sus-indicate fiind neconstituționale.

În argumentare, au expus considerentele deciziei nr. 369/2017, pronunțată de Curtea Constituțională, ale deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și ale deciziei nr. 874/2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 2/2019.

Au mai susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii lor de suspendare a judecății, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care în opinia lor, trebuia soluționată anterior excepției tardivității apelului.

În continuare, autorii căii de atac au prezentat motivele prin prisma cărora au apreciat că se impunea suspendarea judecății procesului, precum și argumente privind neîndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii lor patrimoniale în condițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014.

În drept, criticile recurenților au fost circumscrise ipotezelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, pe care, analizând-o, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., rap. la art. 494 C. proc. civ., urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În speță, autorii căii de atac au declarat recurs împotriva deciziei nr. 30/25.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în apel, în materia procedurii insolvenței.

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "(…) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului", iar conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel", art. 43 alin. (1) din aceeași lege prevăzând că instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic este curtea de apel și că hotărârile acesteia sunt definitive.

Din coroborarea dispozițiilor legale sus-evocate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. rezultă că hotărârea dată în apelul exercitat împotriva sentinței civile nr. 75/25.02.2021 a Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, este definitivă încă de la data pronunțării, împotriva ei autorii căii de atac neavând deschisă calea de atac a recursului.

Având în vedere că decizia recurată se încadrează în categoria hotărârilor excluse de lege de la controlul de legalitate realizat în recurs, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte va da eficiență textelor de lege sus-menționate și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-pârâți A. și B. împotriva deciziei nr. 30/25.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2022.