ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2598/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 543 din data de 05.12.2022, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a admis cererea și a obligat pârâtele în solidar la plata sumei de 410.660 RON, reprezentând pasiv al debitoarei falite.

Prin decizia nr. 100 din 23 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția netimbrării și a fost anulat apelul declarat de pârâta C..

În esență recurenta a susținut că taxa judiciară de timbru a fost achitată în termenul legal, chiar anterior primului termen de judecată din apel.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 iunie 2023 intimata-reclamantă B. S.R.L., prin administrator judiciar A., a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată la data de 24 mai 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr.

Prin rezoluția din 7 august 2023 s-a fixat termen de judecată în data de 7 decembrie 2023.

La termenul din 7 decembrie 2023, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., asupra căreia a reținut următoarele considerente:

În cauză, cadrul procesual este guvernat de dispozițiile Legii nr. 85/2014, întrucât obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă cererea de angajare a răspunderii personale solidare a pârâtelor formulată în temeiul prevederilor art. 169 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 85/2014, litigiul fiind soluționat în primă instanță de judecătorul-sindic.

Or, hotărârile judecătorului-sindic pot fi atacate, separat, numai cu apel, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cale de atac soluționată prin decizia nr. 100 din 23 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Sunt de menționat și dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora curtea de apel va fi instanță de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar în conformitate cu teza a II-a a aceluiași alineat, hotărârile curții de apel sunt definitive.

Totodată, dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Așadar, Legea nr. 85/2014 prevede în mod expres sistemul căilor de atac ce pot fi exercitate în cadrul procedurii insolvenței, iar C. proc. civ. reglementează norme cu caracter general, care se aplică în completare doar acolo unde legea specială nu derogă.

De asemenea, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", și potrivit alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

În raport de dispozițiile legale evocate, se constată că decizia ce formează obiectul recursului are caracter definitiv de la pronunțarea sa, iar hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ. mai sus evocat.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Prin urmare, reținând criteriul materiei, decizia recurată nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta pârâta C. împotriva deciziei nr. 100/2023 din 23 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei nr. 100/2023 din 23 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2023.