Decizia nr. 746/2024 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 376/2022 a Tribunalului Neamț

Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2022 pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021/a1, practicianul în insolvență A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a chemat în judecată pârâții C. și D., solicitând atragerea răspunderii patrimoniale solidare a acestora pentru suma de 339.446 RON reprezentând pasivul societății debitoare rămas neacoperit. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 85/2014. Prin sentința civilă nr. 376/F din 14.10.2022 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâților D. și C., care au fost obligați, în solidar, să suporte parte din pasivul rămas neacoperit al debitoarei B. S.R.L. în sumă de 30.709 RON, fiind respinsă cererea pentru diferența de pasiv rămas neacoperit în sumă de 308.737 RON, ca lipsită de interes.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, calea de atac fiind admisă prin decizia nr. 49/2023 pronunțată la 17 februarie 2023 de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin această hotărâre a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la plata sumei de 339.446 RON reprezentând pasiv neacoperit al debitoarei falite.

Pârâții D. și C. au formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, calea extraordinară de atac fiind respinsă ca nefondată prin decizia nr. 153/2023 pronunțată la 23 mai 2023 de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, pârâta D. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 153 din 23.05.2023, calea de atac fiind anulată ca netimbrată prin decizia nr. 275/2023 pronunțată la 27 octombrie 2023.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost înregistrat la data de 11 decembrie 2023 recursul declarat de pârâta D. împotriva acestei din urmă decizii, solicitând anularea hotărârii atacate și repunerea pe rol a contestației în anulare. Prin memoriul de recurs pârâta a invocat, în esență, neregularitatea procedurii de citare de la termenul de judecată stabilit la data de 27 octombrie 2023 de Curtea de Apel Bacău pentru soluționarea contestației în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 153 din 23 mai 2023, susținând că nu i-a fost comunicată personal citația care conținea mențiunea privind obligația achitării taxei judiciare de timbru potrivit art. 163 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, a mai invocat dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006 actualizată. În drept, a invocat dispozițiile art. 503 C. proc. civ., art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 77 din Legea nr. 85/2006 actualizată, art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii europene, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 160 și 163 C. proc. civ. La 19 ianuarie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil, având în vedere că decizia atacată este definitivă. La termenul de judecată din 9 aprilie 2024, față de temeiul de drept invocat de pârâtă prin cererea scrisă, respectiv dispozițiile art. 503 C. proc. civ., precum și precizarea expresă a acesteia, instanța supremă a calificat calea de atac pendinte ca fiind contestație în anulare. Examinând, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 131 alin. (1), art. 132 și art. 505 alin. (1) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este competentă să soluționeze prezenta contestație în anulare pentru următoarele considerente: Principiul disponibilității, reglementat prin dispozițiile art. 9 C. proc. civ., obligă instanța să statueze asupra celor solicitate de părțile din proces, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile și apărările formulate în condițiile legii. Nu constituie, însă, o derogare de la principiul disponibilității dreptul instanței, acordat de dispozițiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., de a da calificarea corectă unei cereri de chemare în judecată sau în cazul exercitării unei căi de atac. Înalta Curte constată că, pârâta D., în cuprinsul cererii denumite "recurs", a precizat în mod expres că solicită admiterea contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 275/2023 din 27 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 503 C. proc. civ. În acest context juridic, se reține că, fiind o cale de atac de retractare ce are ca efect reînvestirea instanței care a pronunțat hotărârea atacată, contestația în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competența instanței a cărei hotărâre se atacă și niciodată a vreunei instanțe ierarhic superioare. În acest sens sunt prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se atacă, normă imperativă aplicabilă deopotrivă situațiilor reglementate de dispozițiile art. 503 și 504 C. proc. civ. Este de reținut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., principiu care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. Așa fiind, față de considerentele anterior expuse, având în vedere că se solicită anularea deciziei nr. 275/2023 din 27 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în raport cu prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a contestației în anulare aparține acestei instanțe, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor legale menționate, va declina competența de soluționare a contestației în anulare formulate de contestatoare D. în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.