ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 933/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 20.03.2019 sub nr. x/2015/a11, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a chemat în judecată pe pârâții A. și B., solicitând atragerea răspunderii patrimoniale a acestora, în calitate de președinte/acționar ai debitoarei C. S.A., pentru pasivul rămas neacoperit în cuantum de 9.311.580,75 de RON.

În drept, a invocat art. 169 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 440/F/2019 din 10.10.2019, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia nr. 74/2021 din 23.02.2021, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul, a anulat sentința apelată și a reținut cauza pentru judecata acțiunii, fixând termen pentru judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâtul B. a formulat o contestație în anulare, înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, în cadrul dosarului nr. x/2015, prin încheierea din 10.05.2022, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei până la soluționarea contestației în anulare.

Prin decizia nr. 151/2022 din 03.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității, a admis contestația în anulare, a anulat decizia nr. 74/2021 și a respins ca nefondat apelul și, în consecință, a menținut soluția de respingere a acțiunii ca prescrisă.

Prin referatul întocmit la 18.07.2024, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fixat termen la 08.10.2024.

Prin decizia nr. 212/2024 din 08.10.2024, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat perimată judecata cererii.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, recurenta a susținut că cererea formulată în dosarul pendinte nu este perimată, deoarece, împotriva deciziei nr. 151/03.06.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care a fost soluționată contestația în anulare, a formulat o cerere de revizuire, în baza art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 și 8 C. proc. civ., fiind astfel constituit dosarul nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel Bacău.

De asemenea, a evidențiat că această cerere de revizuire a fost soluționată parțial, în sensul că, pentru motivul întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., competența de soluționare a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenta a mai subliniat că, prin cererea din 17.09.2024, a solicitat menținerea suspendării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cererii de revizuire.

În concluzie, recurenta a afirmat că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât soluționarea cererii de revizuire din dosarul nr. x/2022 influențează direct soluționarea apelului formulat în dosarul nr. x/2015.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

Examinând recursul, prin prisma motivului invocat și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Chestiunea de drept supusă analizei vizează, potrivit recurentei, nelegala aplicare a sancțiunii perimării, critică care va fi examinată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât sunt avute în vedere norme de procedură, și nu de drept material.

În cauză, suspendarea judecății a fost dispusă în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea contestației în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2022, măsura fiind luată prin încheierea din 10.05.2022.

Ulterior, acest dosar - nr. x/2022 - a fost soluționat prin decizia nr. 151/2022 din 03.06.2022 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis contestația în anulare și s-a respins apelul ca nefondat, menținându-se soluția de respingere a acțiunii ca prescrisă.

De la această dată - 03.06.2022 - suspendarea și-a încetat efectele, iar termenul de perimare a început să curgă potrivit art. 416 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta își fundamentează critica de nelegalitate a deciziei de perimare pe o pretinsă aplicare greșită a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținând că soluționarea cererii de revizuire promovate împotriva deciziei nr. 151/2055, pronunțată în contestația în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2022, ar influența direct judecata apelului din dosarul nr. x/2015, motiv pentru care instanța de apel ar fi trebuit să mențină suspendarea și nu să constate perimarea.

Această susținere nu poate fi primită, deoarece cererea de revizuire formulată de recurentă nu are un efect suspensiv de drept și nu poate prelungi suspendarea dispusă anterior; suspendarea judecății a fost limitată, prin încheierea din 10.05.2022, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022, iar nu și la eventuala promovare ulterioare a unor căi extraordinare de atac.

Prin urmare, promovarea cererii de revizuire nu poate împiedica curgerea termenului de perimare, câtă vreme art. 416 alin. (2) C. proc. civ. prevede că acesta curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau instanță.

Cum perimarea sancționează lipsa de stăruință a părților în soluționarea procesului, sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., înțeles pentru a produce efecte, este acela ca "ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță" să fie unul făcut în vederea reluării judecății.

Or, în speță, după soluționarea dosarului nr. x/2022, prin decizia nr. 151/2022 din 03.06.2022 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recurenta nu a efectuat niciun act de procedură în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., apt să întrerupă cursul termenului de perimare.

Rezultă așadar că instanța de apel a constatat în mod corect intervenirea perimării, recurenta rămânând în pasivitate mai mult de 6 luni de la ultimul act de procedură relevant.

Prin urmare, decizia atacată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în materie, fiind nefondate criticile recurentei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț împotriva deciziei nr. 212/2024 din 08.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații-pârâți B., A. și D.., lichidator judiciar al C. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2025.