ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1997/2022

Ședința publică din data de 12 octombrie 2022

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 440/F/10.10.2019, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției și, ca o consecință, a respins cererea formulată de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, în contradictoriu cu pârâții A. și B., constatând prescris dreptul material la acțiune.

Împotriva acestei sentințe, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a declarat apel.

Prin decizia nr. 74/23.02.2021, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul, a anulat sentința atacată și a reținut cauza, pentru judecata acțiunii, stabilind un termen în acest scop.

B. a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei din apel, iar prin decizia nr. 151/03.06.2022, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității, a admis contestația în anulare, a anulat decizia atacată și a respins apelul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț împotriva sentinței nr. 440/F/10.10.2020 a Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei din urmă decizii, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a formulat cerere de revizuire, solicitând anularea ei.

În motivare, autoarea căii de atac, după prezentarea etapelor procesuale anterioare, a arătat că instanța învestită să soluționeze contestația în anulare a acordat mai mult decât s-a cerut.

Sub acest aspect, a afirmat că prin contestația în anulare B. a solicitat anularea deciziei atacate pentru motivul nelegalei sale citări și că, în mod greșit, aceasta a fost admisă, în condițiile în care calea de atac fusese tardiv exercitată și motivul de contestație în anulare putea fi invocat în fața instanței de apel. Astfel, a susținut că, în apel, B. a fost legal citat, așa încât a apreciat că ipoteza pe care acesta și-a întemeiat contestația în anulare nu era incidentă în cauză. A mai arătat că pentru citarea acestuia, autoarea căii de atac a indicat în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale adresa de domiciliu a intimatului din Italia, dar și pe cel ales din România, astfel cum rezulta și din adresa nr. x/07.05.2019, transmisă de Oficiul Român pentru Imigrări.

În opinia revizuientei, indicarea unei alte adrese decât cea arătată în cadrul contestației în anulare și în prima etapă procesuală a litigiului nu era de natură a determina admiterea contestației.

A mai arătat că instanța a stabilit în mod aleatoriu ziua de 17.03.2022 ca fiind cea la care B. a luat cunoștință de acțiune, susținându-se în mod eronat că din actele de la dosar rezulta că aceasta ar fi fost singura dată de la care termenul de 15 zile pentru exercitarea căii de atac a început să curgă.

Contrar opiniei instanței învestite cu judecata contestației în anulare, revizuenta a susținut că intimatul a avut domiciliul ales în județul Neamț și i-a fost asigurată reprezentarea prin curatorul special desemnat în cauză.

A mai afirmat că și în cadrul dosarului nr. x/2015 același intimat a invocat motivul nelegalei sale citări, însă instanța de judecată a stabilit că procedura de citare a intimatului a fost legal îndeplinită.

În continuare, a susținut că în cauză aceeași curte de apel a pronunțat două hotărâri potrivnice.

De asemenea, a afirmat că și în ipoteza în care s-ar fi constatat nelegala citare a intimatului, instanța care a soluționat contestația în anulare nu ar fi trebuit să se pronunțe pe fondul cauzei, ci să repună în termen intimatul pentru a formula apărări în cadrul rejudecării procesului.

În aceste condiții, a apreciat că soluția dată asupra contestației în anulare este nelegală, întrucât instanța s-a pronunțat asupra excepției prescripției acțiunii în lipsa unei cereri din partea părții în acest sens.

A mai afirmat că există și alte hotărâri ale Curții de Apel Bacău prin care s-a statuat asupra momentului de la care termenul de prescripție a început să curgă pentru formularea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, în condițiile art. 170 teza a II-a din Legea nr. 85/2014, sens în care a indicat decizia nr. 247/17.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În drept, autoarea căii de atac a invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 și 8 C. proc. civ.

La 06.09.2022 intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității, nulității revizuirii și lipsei calității sale procesuale active, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ. și excepția tardivității, pentru cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea revizuirii ca neîntemeiată.

Revizuenta a răspuns la întâmpinare.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Regula impusă prin dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., stabilește că revizuirea este de competența instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Prin excepție, alin. (2) al aceluiași articol, reglementând cazul cererilor de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instituie competența de soluționare a acestora în favoarea instanței mai mare în grad față de cea care a pronunțat prima hotărâre.

În condițiile în care autoarea căii de atac a solicitat revizuirea deciziei nr. 151/03.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe temeiul art. 509 alin. (1) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte, văzând dispozițiile legale anterior evocate și cele ale art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ., constată că nu este competentă material să soluționeze respectiva cerere, așa încât va declina competența de soluționare a ei, în favoarea Curții de Apel Bacău.

În continuare, reținând că, raportat la dispozițiile art. 510 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., este competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității acesteia, asupra căreia reține următoarele:

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este de o lună și curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Decizia care formează obiect al căii de atac de față, în materia insolvenței, a fost pronunțată la 03.06.2022, fiind definitivă de la acel moment, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 și 6 și alin. (2), coroborat cu art. 508 alin. (4) C. proc. civ. și art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, astfel încât termenul de o lună a început să curgă de la data pronunțării ei și s-a împlinit, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., la 04.07.2022.

Revizuenta a promovat revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. la 01.08.2022, cu depășirea termenului legal.

Prin răspunsul la întâmpinare, autoarea căii de atac a susținut că termenul de declarare a căii de atac curge de la data publicării deciziei atacate în Buletinul Procedurilor de Insolvență, astfel că, în raport cu acest moment, a apreciat că cererea de revizuire a fost formulată în termen, însă o asemenea apărare va fi înlăturată, atât timp cât legea nu îngăduie ca termenul de revizuire să curgă de la un alt moment decât cel al rămânerii definitive a ultimei hotărâri, spre exemplu de la cel al comunicării ei.

Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Cum cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost formulată cu depășirea termenului legal, aceasta este tardiv promovată, motiv pentru care, în temeiul art. 513 alin. (1) C. proc. civ., va fi respinsă ca atare.

În considerarea celor expuse mai sus, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel Bacău și va respinge ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Văzând și art. 132 alin. (3) și art. 513 alin. (6) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curții de Apel Bacău competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț împotriva deciziei nr. 151/03.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., declarată de revizuenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț împotriva aceleiași decizii.

Fără cale de atac, în ceea ce privește dispoziția de declinare.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cu privire la dispoziția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2022.