ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 117/2023

HOTĂRÂRE

25.01.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 117/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 12.06.2020, sub nr. x/2020, reclamanții Primarul Orașului Breaza și Orașul Breaza, prim primar, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi Prahova și S.C. A. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în principal, să anuleze în parte încheierea nr. 1/22.01.2020, emisă de Camera de Conturi Prahova din cadrul Curții de Conturi a României, iar, în subsidiar, să oblige pârâta S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 4.497,30 RON, reprezentând prejudiciu determinat la data controlului efectuat de auditorii Camerei de Conturi Prahova, constând în diferența între chiria încasată conform contractului încheiat cu pârâta, 229,31 RON și cea calculată de auditori pentru o perioadă de 15 luni, 529,13 RON; obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 529,13 RON/lună, cu titlu de chirie, începând cu data controlului efectuat de Camera de Conturi Prahova din cadrul Curții de Conturi a României și până la finalizarea contractului încheiat cu S.C. A. S.R.L.

Prin încheierea din 12.06.2020, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata prejudiciului și în continuare, a chiriei lunare și a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale.

Prin sentința civilă nr. 535/26.06.2020, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub același număr unic.

La termenul din 26.08.2021 Orașul Breaza, prim primar, a precizat cadrul procesual al litigiului, în sensul că numai acesta are calitate de reclamant în cauză.

Prin sentința civilă nr. 2229/09.09.2021, Judecătoria Câmpina a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă sub nr. x/2020*.

Prin decizia civilă nr. 143/02.02.2022, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, apelantul a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Prin încheierea din 15.09.2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale procesuale funcționale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile din cadrul aceleiași curți de apel.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, dacă o cauză este de competența unei secții sau a unui complet specializat, atunci ea va fi soluționată de aceasta și că determinarea competenței se realizează în raport cu natura, obiectul sau valoarea pretenției.

De asemenea, potrivit acestei instanțe, soluționarea în apel a cauzei de către secția I Civilă din cadrul Tribunalului Prahova nu este de natură a atrage, în etapa recursului, competența secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, întrucât, ca urmare a adoptării C. civ., prin Legea de punere în aplicare nr. 71/2011, la nivelul tribunalelor și curților de apel a avut loc o reorganizare sub aspectul competenței materiale procesuale, în sensul că fiecare dintre acestea a stabilit ce tipuri de cauze intră în competența fiecărei secții civile organizate în cadrul lor.

Astfel, constatând că procesul derivă din raporturi contractuale în care cel puțin una dintre părți este profesionist, a stabilit că, potrivit Hotărârii Colegiului Curții de Apel Ploiești nr. 13/2018, competența de soluționare a litigiului aparține secției a II-a Civile.

Dosarul a fost înregistrat sub același număr unic pe rolul secției a II-a Civile din cadrul aceleiași curți de apel, care, prin încheierea din 17.11.2022, și-a declinat competența în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Ploiești; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casației și Justiție în vederea soluționării lui.

În motivare, evocând prevederile art. 35 alin. (2) și ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și considerentele deciziei nr. 31/2019 și ale deciziei nr. 18/2016, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a apreciat că excepția necompetenței materiale procesuale nu mai putea fi adusă în discuție în această etapă procesuală, ci doar în fața instanței de apel, care a fost prima instanță la care funcționează completuri specializate pentru cauze civile, distincte de cele cu profesioniști, astfel că numai în etapa apelului, raportat la art. 482 și art. 131 C. proc. civ., competența materială procesuală putea fi stabilită eventual în favoarea completurilor specializate în litigii cu profesioniști.

Cum însă această problemă nu a fost ridicată în apel, iar procesul a fost soluționat de secția I Civilă a Tribunalului Prahova, a apreciat că această competență a rămas câștigată definitiv pentru secția I Civilă.

A apreciat că o transpunere la acest moment a cauzei la secția a II-a Civilă, specializată în litigii cu profesioniști, ar echivala implicit cu o schimbare în recurs a competenței procesuale.

Prin urmare, a stabilit că soluționarea recursului revine instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat decizia recurată, iar nu instanței ierarhic superioare celei care se susține că ar fi trebuit să soluționeze cauza în primă instanță sau în apel, potrivit criteriilor de stabilire a competenței.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele:

Chestiunea litigioasă asupra căreia instanțele au statuat în mod divergent, declarându-se deopotrivă necompetente, vizează competența materială procesuală a instanței de control judiciar.

În speță, litigiul, obiect al dosarului de față, a fost soluționat în primă instanță de Judecătoria Vâlcea, apelul a fost soluționat de secția I Civilă a Tribunalului Vâlcea, iar recursul declarat împotriva deciziei tribunalului a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, instanță care, prin încheierea din 17.05.2022, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile din cadrul aceleiași curți de apel.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, astfel cum aceasta este reglementată de prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se realizeze din treaptă în treaptă, competența în căile de atac păstrându-se în mod corespunzător.

Asupra corespondenței dintre competența specializată a instanței de fond și a celei din calea de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 18/2016, că, potrivit principiului învestirii instanțelor de control judiciar din treaptă în treaptă, competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond se păstrează în mod corespunzător și în căile de atac.

Aceeași concluzie derivă și din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (…) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

Totodată, prin Minuta din 25 mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă s-a reținut că între secțiile aceleiași curți de apel nu există posibilitatea invocării, din oficiu, în calea de atac, a necompetenței materiale procesuale de către secția instanței ierarhic superioare corespunzătoare celei care a judecat litigiul în fond.

În aceste condiții, văzând și dispozițiile art. 483 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată și că obiectul recursului îl reprezintă decizia civilă nr. 143/02.02.2022, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, instanță superioară corespunzătoare secției din cadrul tribunalului care a soluționat cauza în fond.