ÎCCJ, Decizia nr. 183/2023

Ședința publică din data de 28 iunie 2023

asupra recursului de față:

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea recurată

Prin decizia civilă nr. 4022 din 16 septembrie 2022 din dosarul nr. x/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de revizuire declarată de revizuenta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi împotriva deciziei nr. 811 din 31 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Prin cererea de revizuire, revizuenta a arătat că hotărârea instanței de recurs încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 207 din 09 februarie 2021 în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă aceeași acțiune în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 și în care acțiunea a fost admisă.

În cauză, Înalta Curte a constatat că în privința celor două procese nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, în raport de cadrul procesual al acestor dosare.

Astfel, s-a reținut că în dosarul nr. x/2020 au figurat ca părți: orașul Breaza, Primarul orașului Breaza și S.C A. S.R.L. în calitate de reclamanți, Curtea de Conturi a României - Camera Conturi Prahova, fiind pârâtă, iar în dosarul nr. x/2020, în calitate de reclamantă, alături de orașul Breaza, Primarul orașului Breaza a figurat numita B.; prin urmare, părțile reclamante au fost diferite.

În ceea ce privește obiectul celor două dosare, instanța de revizuire a reținut că, deși în aparență s-a solicitat anularea acelorași acte întocmite de organele de control ale Curții de Conturi, cauza juridică a fost diferită, în sensul că, deficiențele constatate au fost în legătură cu două contracte de închiriere diferite atât sub aspectul chiriașilor (S.C. A. S.R.L. și B.), a obiectului închiriat, precum și a sumelor stabilite a fi recuperate drept prejudiciu (4.183,65 RON - B., respectiv 4497,30 RON - S.C. A. SRL).

În concluzie, instanța de revizuire a stabilit că revizuenta nu a făcut dovada încadrării cererii de revizuire în ipoteza reglementată de motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cele două litigii vizând dosare cu părți și cauze diferite, făcând imposibilă constatarea autorității de lucru judecat, în sensul art. 431 din C. proc. civ., și, în conformitate cu dispozițiile art. 513 din același cod, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

II. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii menționate la pct. I, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a formulat recurs recurenta-revizuentă Curtea de Conturi a României, înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători, sub nr. x/2023.

Prin cererea de recurs se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire ca nefondată, prin interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind, în mod eronat, în opinia recurentei, că în privința celor două procese nu a existat tripla identitate de părți, obiect și cauză deoarece părțile reclamante și obiectele celor două dosare ar fi diferite.

Învederează că în dosarul nr. x/2020, reclamant a fost UAT Orașul Breaza, prin Primar, iar pârâți au fost Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova și B., aceasta figurând ca pârâtă si nu ca reclamantă, cum greșit a reținut instanța de revizuire. Mai arată că în dosarul nr. x/2020, reclamant a fost, de asemenea, Orașul Breaza, prin Primar, iar pârâți au fost Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova și S.C. A. S.R.L.

Menționează că eroarea privind părțile celor două dosare a apărut din greșita interpretare a obiectului celor două cauze, respectiv anularea actelor administrative emise de Camera de Conturi Prahova (Decizia nr. 38/2019 și încheierea nr. 1/22.01.2020 privind măsura dispusă la pct. 1.4) și nu anularea unor contracte de închiriere.

În ambele dosare, prin petitul principal s-au solicitat:

"Anularea în parte a încheierii nr. 1 din 22 ianuarie 2020 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 38/2019 și anularea în parte a Deciziei nr. 38/2019 în ceea ce privește punctul I.4 din decizie" iar prin petitul subsidiar, în măsura în care instanța respingea capătul principal, UATO Breaza a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., respectiv cu pârâta B., obligarea acestora la plata prejudiciului stabilit de auditorii publici externi (în cuantum de 4.497,30 RON - S.C. A. S.R.L. și 4.183,65 RON - B.). De aceea, arată că petitul secundar formulat în aceste dosare nu a influențat natura acțiunii în anulare formulată de entitatea verificată în contradictoriu cu subscrisa, deoarece acesta a fost formulat în contradictoriu cu partenerii contractuali, care au fost societăți comerciale diferite, actele/măsurile contestate fiind opozabile doar reclamantului din cele două dosare.

Faptul că a existat în ambele dosare un capăt de cerere subsidiar formulat în contradictoriu cu o terță persoană, nu a determinat, în opinia recurentei, inadmisibilitatea cererii de revizuire, condițiile de admisibilitate fiind pe deplin îndeplinite în ceea ce privește soluția principală având ca obiect legalitatea actelor Curții de Conturi pentru măsura dispusă la pct. 1.4.

Contrar opiniei instanței de revizuire, consideră că există două decizii pronunțate de aceeași instanță, în dosare diferite, dar având aceleași părți, aceeași cauză (recuperarea prejudiciului produs printr-o HCL) și același obiect (anularea actelor de control/administrative emise de Camera de Conturi Prahova), fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-revizuentă apreciază că instanța de revizuire a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material privind autoritatea de lucru judecat, întrucât nu doar considerentele celor două decizii indicate erau contradictorii, ci și dispozitivul din prima hotărâre este contrar dispozitivului celei de-a doua hotărâri. Astfel, prin decizia nr. 207 din 09 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a constatat că decizia nr. 38/2019 emisă de Camera de Conturi Prahova a fost legală iar măsura nr. 1.4 dispusă pentru înlăturarea abaterii a fost temeinică, în timp ce prin decizia nr. 811 din 31 mai 2021 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2020, s-a constatat că decizia nr. 38/2019 nu era legală și aceeași măsură nr. 1.4 dispusă pentru înlăturarea aceleiași abateri nu a fost temeinică.

Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, rejudecând, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

III. Întâmpinarea formulată Primarul orașului Breaza și orașul Breaza prin Primar

Primarul orașului Breaza și orașul Breaza, prin Primar au formulat întâmpinare prin care învederează că prin cererea de recurs se reiau susținerile formulate prin cererea de revizuire, cu privire la încălcarea autorității de lucru judecat din dosarul nr. x/2020. Din punctul de vedere al intimaților, aceste susțineri trebuie respinse, deoarece nu reprezintă motive de recurs care să se încadreze în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la efectul negativ al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză și care instituie un fine de neprimire, orice astfel de acțiune fiind respinsă fără a fi cercetată în fond, întrucât nu poate avea loc o nouă judecată între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză. Din acest punct de vedere, se arată în întâmpinare că instanța de revizuire a stabilit, în mod corect, că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv nu există identitate de părți, obiect și cauză.

Referitor la efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, intimații învederează că instanța nu a mai analizat aceste aspecte în condițiile în care cererea de revizuire nu îndeplinea condițiile de admisibilitate. Totuși, precizează că autoritatea de lucru judecat nu a fost încălcată în cauză, motivat de faptul că prin decizia nr. 130 din 27 ianuarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost respins recursul, păstrându-se ca temeinică și legală hotărârea pronunțată în fond, respectiv sentința nr. 805 din 11 august 2020 prin care s-a admis anularea încheierii nr. 1/2020 și a deciziei nr. 38/2019.

În plus, arată că urmare actelor întocmite de Camera de Conturi a României (Decizia nr. 38/2019 și încheierea nr. 1/2020), au fost promovate mai multe acțiuni pe rolul Tribunalului Prahova, dat fiind faptul că au fost chemați în judecată, pe lângă Curtea de Conturi și chiriașii terenurilor, și, arată că în fiecare din dosarele menționate prin întâmpinare, sunt contestate decizia nr. 38/2019 și încheierea nr. 1/2020, însă cu privire la sume diferite, în funcție de contractul de închiriere încheiat cu fiecare persoană juridică/fizică, având ca obiect câte un teren din piața centrală a orașului.

Pentru toate acestea, apreciază că hotărârea de revizuire este întemeiată, fiind și în acord cu apărările formulate prin întâmpinare.

Curtea de Conturi a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat susținerile din memoriul de recurs.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând criticile din cererea de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin memoriul de recurs, se invocă motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De esența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite, în privința cărora să existe tripla identitate - părți, cauză, obiect - pentru a putea fi examinată respectarea autorității de lucru judecat, iar, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

În ceea ce privește situația de fapt, instanța supremă reține că, în speță, auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Prahova au desfășurat la Unitatea Administrativ Teritorială orașul Breaza, acțiunea de audit financiar asupra situațiilor financiare întocmite la 31 decembrie 2018, abaterile financiar contabile și prejudiciile constate fiind consemnate în Raportul de audit financiar nr. x din 25 octombrie 2019. De asemenea, a fost emisă decizia nr. 38/2019, prin care la pct. 1.4 s-a dispus "Aplicarea măsurilor ce se impun pentru recuperarea integrală a debitelor din sursa ‹‹venituri din chirii și concesiuni›› în sumă de 49.338,75 RON".

Împotriva măsurii dispuse prin decizia anterioară, în condițiile prevăzute de pct. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014, entitatea verificată a depus contestația înregistrată sub nr. x din 06 decembrie 2019, care a fost respinsă prin încheierea nr. 1 din 22 ianuarie 2020 a Comisiei de soluționare a contestațiilor.

Ulterior, UATO Breaza s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal, solicitând prin cereri distincte, înregistrate sub diferite numere pe rolul Tribunalului Prahova, anularea actelor emise de Camera de Conturi Prahova, respectiv încheierea nr. 1 din 22 ianuarie 2020 și decizia nr. 38/2019 cu referire la aceeași măsură dispusă la punctul 1.4).

Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2020, reclamanții Primarul Orașului Breaza - C. și Orașul Breaza prin Primar în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova și S.C. A. S.R.L. au solicitat anularea în parte a încheierii nr. 1 din 22 ianuarie 2020, prin care s-a respins contestația împotriva deciziei nr. 38/2019 și anularea în parte a deciziei nr. 38/2019, în ceea ce privește punctul 1.4, iar, în subsidiar, în măsura în care s-ar fi respins capătul principal, obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova, acesta fiind, la data controlului în sumă de 4.497,30lei, reprezentând diferența între chiria percepută și încasată conform contractului în cuantum de 229,31 RON/lunar și suma calculată de auditori, respectiv cuantum chirie 529,13 RON/lunar, pentru o perioada de 15 luni; obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata în continuare, de la data controlului și până la finalizarea contractului încheiat a sumei de 529,13 RON reprezentând chirie lunară, așa cum a fost stabilită de auditorii Camerei de Conturi Prahova.

Prin sentința nr. 806 din 11 august 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a anulat în parte încheierea nr. 1 din 22 ianuarie 2020 și decizia nr. 38/2019 în ceea ce privește pct. 1.4. referitor la recuperarea sumei de 4.497,30 RON, concluzionându-se că a fost afectată în parte legalitatea acestor acte administrative, deficiențele constatate de instituția de control, reprezentante de încheierea de contracte fără licitație și cu nerespectarea Hotărârea Consiliului Local nr. 61 din 27 aprilie 2017 nu s-a verificat, prin contractul nr. x din 27 iunie 2018 prețul chiriei a fost stabilit la 229,31 RON/lună, iar în hotărârea Consiliului Local s-au stabilit diferite taxe pentru folosirea locurilor publice aplicabile pentru anul 2018, inclusiv o taxă cu valoarea de 0,85 % pentru vânzarea de produse și servicii corespunzătoare zonei D a localității în conformitate cu art. 486 alin. (1) și (2) din Legea nr. 227/2015, prelungirea contractelor dispunându-se în conformitate cu Hotărârea Consiliului Local nr. 60 din 31 mai 2018, încheierea convențiilor reprezentând doar punerea în aplicare a acestei hotărâri.

În aceeași cauză, prin decizia nr. 207 din 09 februarie 2021, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul și a respins acțiunea în anulare, constatându-se că măsurile stabilite la pct. 1.4 din decizia nr. 39/2019, menținute prin încheierea nr. 1/2020, nu au fost afectate de nelegalitate, închirierea unui bun proprietate publică neputându-se realiza decât prin licitație publică, la un preț care să reflecte o reală exploatare a bunului în condiții de eficiență și că în mod greșit instanța de fond a apreciat că prevederile art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2006 și a art. 15 din Legea nr. 213/1998 au fost respectate.

Pe de altă parte, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2020, reclamanții Primarul Orașului Breaza și Orașul Breaza prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova și B., au solicitat anularea în parte a încheierii nr. 1 din 22 ianuarie 2020, prin care s-a respins contestația împotriva deciziei nr. 38/2019 și anularea în parte a Deciziei nr. 38/2019 în ceea ce privește punctul 1.4 din decizie.

În subsidiar, în măsura în care s-ar fi respins capătul principal, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei B., la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova, acesta fiind, la data controlului, în suma de 4.183,65 RON, reprezentând diferența între chiria percepută și încasată conform contract, în cuantum de 210,69 RON/lună și suma calculată de auditori, respectiv chirie în cuantum de 489,60 RON lunar, pentru o perioadă de 15 luni, precum și obligarea pârâtei la plata în continuare, de la data controlului și până la finalizarea contractului încheiat, a sumei de 489,60 RON reprezentând chirie lunară.

Prin sentința civilă nr. 883 din 14 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Prahova, secția a-II-a, civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de către reclamanta UATO Breaza, anulând în parte încheierea nr. 1 din 22 ianuarie 2020 și decizia nr. 38/2019 în ceea ce privește măsura de la punctul 1.4. Astfel, prejudiciul reținut de Curtea de Conturi a fost reprezentat de diferența de chirie de încasat de la 9 persoane juridice, față de cea stabilită prin hotărârile Consiliului local de stabilire a taxelor, impozitelor și a altor categorii de venituri anuale, prin raportare la Hotărârea Consiliului Local nr. 61 din 27 aprilie 2017, reținându-se încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțelor publice locale și art. 15 din legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, doar prin licitație publică, neexistând posibilitatea încheierii de acte adiționale.

Prin decizia nr. 811 din 31 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul anterior arătat, a fost respins recursul declarat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova în contradictoriu cu UATO Breaza, menținând așadar sentința civilă nr. 883 din 14 septembrie 2020 a Tribunalului Prahova.

Înalta Curte reține că prin cererea de revizuire, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021/a1, s-a solicitat revizuirea deciziei anterior menționate despre care s-a afirmat că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 207 din 09 februarie 2021, în dosarul nr. x/2020.

În cauză, instanța de revizuire a constatat în privința celor două procese anterior arătate că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, în raport de cadrul procesual al dosarelor enunțate anterior.

În recurs, în dosarul nr. x/2023, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

"există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv de revizuire este incident în situația în care același proces este judecat de două ori, pronunțându-se hotărâri potrivnice.

În mod corect a constatat instanța anterioară că, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În acord cu susținerile recurentei-revizuente, Completul de 5 judecători constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., anterior arătate, întrucât hotărârile contradictorii poartă asupra unor pricini cu același obiect și având același părți.

Astfel, se reține că în ambele dosare menționate, în care s-au pronunțat hotărârile supuse analizei instanței de revizuire, Orașul Breaza și Primarul orașului Breaza sunt reclamanți, S.C. A. S.R.L. și B. fiind pârâți.

Referitor la obiectul și cauza celor două dosare, se constată că ele vizează cereri în anulare formulate împotriva acelorași acte administrative, respectiv decizia nr. 38/2019 și încheierea nr. 1 din 22 ianuarie 2020. De asemenea, este vorba despre o abatere unică reținută prin aceeași măsură din decizia nr. 38/2019, deficiențele constatate fiind în legătură cu emiterea unei Hotărâri de Consiliu Local prin care autoritatea intimată a încălcat dispozițiile legale referitoare la achizițiile publice.

Față de capătul principal de cerere, respectiv anularea actelor administrative, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că prin decizia nr. 811 din 31 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 207 din 09 februarie 2021, în sensul art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., cu privire la legalitatea măsurii dispuse de Curtea de Conturi de la pct. 1.4, măsură obligatorie față de autoritatea publică. De asemenea, faptul că a existat în ambele dosare un capăt de cerere subsidiar formulat în contradictoriu cu o societate comercială terță diferită nu determină inadmisibilitatea cererii de revizuire, condițiile de admisibilitate fiind pe deplin îndeplinite în ceea ce privește soluția principală având ca obiect legalitatea actelor Curții de Conturi privind măsura dispusă la pct. 1.4 din decizia nr. 38/2019.

Față de cele prezentate, constatând că sunt întemeiate motivele și criticile formulate de recurentă, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa hotărârea atacată. În temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de revizuire formulată de recurenta-revizuentă Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi și va anula decizia nr. 811 din 31 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020. În consecință, va trimite cauza Curții de Apel Ploiești în vederea rejudecării recursului promovat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi împotriva sentinței nr. 883 din 14 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi împotriva deciziei nr. 4022 din 16 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Casează hotărârea atacată și rejudecând:

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi.

Anulează decizia nr. 811 din 31 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Trimite cauza Curții de Apel Ploiești în vederea rejudecării recursului declarat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi împotriva sentinței nr. 883 din 14 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2023.