ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2241/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei prezente, constată următoarele:

Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 9 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, revizuentul Orașul Breaza prin primar- A. și Primarul Orașului Breaza a formulat în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuire a deciziei nr. 817 din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins recursul declarat de reclamanții Primarul Orașului Breaza B. și Orașul Breaza prin Primar, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova și S.C. C. S.R.L. ca nefondat, care ar încălca autoritatea de lucru judecat al deciziei nr. 130 din 27 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

În motivarea cererii, revizuentul susține că, în fapt, urmare a controlului Camerei de Conturi Prahova, a fost emisă Decizia nr. 38/2019 unde la pct. I.4 s-a dispus aplicarea măsurilor ce se impun pentru recuperarea integrală a debitelor din sursa venituri din chirii și concesiuni, în suma de 49.338,75 RON, menținută prin încheierea nr. 1/2020, acte emise de Curtea de Conturi a României. Suma de 49.338,75 RON a fost stabilită, conform pct. 4.3 din Procesul-verbal de constatare încheiat de auditorii financiari la UATO Breaza, pentru un număr de 9 contracte de închiriere, având ca obiect terenuri în piața centrală a orașului, unul dintre chiriași fiind S.C. C. S.R.L., care are calitate procesuală în prezenta cauză, iar prin raportare la contractul de închiriere încheiat cu această societate s-a stabilit ca prejudiciu suma de 7.052,85 RON.

Se susține în continuare că, în condițiile mai sus expuse, au fost promovate 9 acțiuni în instanță iar ca părți procesuale figurează Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi Prahova și fiecare chiriaș în parte, pentru capătul doi de cerere

Revizuenți au mai susținut că în fiecare dosar sunt contestate actele Curții de Conturi a României, respectiv pct. 1.4 din Decizia nr. 38/2019 și din încheierea nr. 1/22.01.2020, însă cu privire la suma calculată în baza fiecărui contract de închiriere.

Prin decizia a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Ploiești a respins recursul declarat de revizuenți și a menținut sentința civilă nr. 232/2022, prin care instanța de fond a respins acțiunea așa cum a fost formulată, în condițiile în care în primul ciclu procesual, la fond, acțiunea a fost admisă. Această ultimă soluție a instanței de recurs a fost pronunțată, cu toate că în dosarele nr. x/2020, y/2020, z/2020, w/2020, t/2020 și 1270/105/2020, instanța de fond a dispus anularea actelor organului de control, soluții menținute prin respingerea recursului.

În opinia revizuenților, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care, anterior soluționării prezentei cauze, Curtea de Apel Ploiești a soluționat dosarul nr. x/2020, în mod definitiv, (fiind primul dintre cele 9 dosare promovate de orașul Breaza, mai sus indicate) în care prin Decizia nr. 130/27.01.2021 s-a respins recursul declarat de Curtea de Conturi a României și a menținut sentința pronunțată la fond, de admitere a acțiunii.

Evocând aceleași elemente din istoricul judecății de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., solicită să se admită revizuirea și anularea celei de-a doua decizii care ar fi potrivnică primei decizii.

Apărările părților

Intimatele C. S.R.L. și Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

S-a arătat că hotărârile pronunțate asupra "aceluiași litigiu" și care conțin dispoziții potrivnice, nu prezintă relevanță față de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În plus, intimata Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității în formularea cererii de revizuire, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile cumulative privind identitatea de obiect, cauză și părți.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Nu a putut fi reținută susținerea intimatei Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova din întâmpinare cum că "nu ar fi îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru formularea unei cereri de revizuire pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., neexistând tripla identitate de obiect, cauza și părți între cele două cauze".

Astfel, dacă în vechea doctrină și jurisprudență, dezvoltate în legătură cu revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, se accepta cvasiunanim că pentru a verifica motivul de revizuire era suficient a se constata contrarietatea între dispozitivele hotărârilor sau imposibilitatea executării acestora concomitent, nu tot astfel se poate susține în prezent.

Separat de faptul că autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca atașându-se și considerentelor hotărârii, trebuie observat și subliniat că ea nu vizează doar considerentele decisive, adică acelea care susțin și explicitează dispozitivul, ci și considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă dedusă judecății în mod incidental, a cărei rezolvare nu se va regăsi așadar, în dispozitivul hotărârii.

În acest context, a susține că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri pe temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., respectiv pentru încălcarea autorității de lucru judecat, ar presupune verificarea acelorași elemente ca în vechea reglementare și că "doar aparent ar avea loc o extindere a domeniului de aplicare a revizuirii întemeiate pe acest motiv", nesocotește flagrant dispozițiile art. 430- 431 C. proc. civ.

Intenția legiuitorului a fost, pe de o parte, de a interzice reluarea acelorași judecăți, dar și de a accelera cursul justiției, câtă vreme într-un proces ulterior partea se poate prevala de ceea ce a statuat o primă instanță, chiar dacă a făcut-o pe cale incidentală, toate acestea prin conservarea autorității lucrului deja judecat, care nu mai poate fi contestat și pus în discuție în raporturile dintre aceleași părți, indiferent de modalitatea în care, anterior, s-a făcut tranșarea diferitelor aspecte litigioase ale judecății.

În privința efectului pozitiv, însă, adică a aceluia care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, fără să presupună identitatea de acțiune (obiect, cauză, părți), acesta și-a găsit pentru prima dată reglementare prin dispozițiile art. 431 alin. (2) C. pr .civ. ("oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă."

Aceasta a însemnat că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepției autorității de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanță a statuat deja jurisdictional.

Așadar, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a presupus existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, care oprește o nouă judecată în fond.

Or, în motivarea căii extraordinare de atac, revizuenții arată că există decizii pronunțate de aceeași instanță, în dosare diferite, dar având aceleași părți, aceeași cauză (recuperarea prejudiciului produs printr-o HCL) și același obiect (anularea actelor de control/administrative emise de Camera de Conturi Prahova).

Analizând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată în raport de următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că obiectul învestirii instanței de judecată îl reprezintă revizuirea deciziei nr. 817 din 10 octombrie 2023 pronunțată de Cutea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., pretins a fi contrară cu decizia nr. 130 din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respins recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova împotriva sentinței nr. 805/11.08.2020 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații - reclamanți Primarul Orașului Breaza B. și Orașul Breaza Prin Primar B. și intimata pârâtă S.C. D. S.R.L., ca nefondat.

De asemenea, prin decizia nr. 817 din 10 octombrie 2023 pronunțată de Cutea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, a fost respins recursul formulat de declarat de reclamanții Primarul Orașului Breaza B. și Orașul Breaza prin Primar, împotriva sentinței nr. 232 din data de 4.03.2022 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova, și S.C. C. S.R.L., cu sediul în orașul Breaza, județul Prahova, ca nefondat.

Regimul de reglementare al fiecărei căi extraordinare de atac, indiferent că este vorba despre instituția recursului, revizuirii sau contestației în anulare, este unul particular, guvernat de norme speciale, care nu ar putea fi aplicat prin analogie, ca "dispoziții legale ce reglementează situații asemănătoare".

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea din urmă hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară/hotărâri anterioare, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".

În acest sens, tripla identitate, ca o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, trebuie analizată în raport de dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora:

"nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Astfel, scopul reglementării motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite, prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Pentru a verifica incidența în cauză a autorității de lucru judecat, trebuie plecat de la condițiile în care funcționează această prezumție legală absolută. Astfel, dacă în cazul efectului negativ al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., trebuie îndeplinită condiția triplei identități între litigii (subiecți procesuali, obiect și cauză), în cazul efectului pozitiv, reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., nu trebuie îndeplinită condiția triplei identități.

Cu toate acestea, una dintre condițiile care trebuie îndeplinite este ca aspectul litigios, chestiunea litigioasă, să îi fie opusă aceluiași pârât. Această condiție se deduce simplu din prevederile art. 435 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.. Astfel, în cazul în care se opune unui terț o hotărâre judecătorească, unui subiect de drept care nu a fost parte în litigiul în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat (tranșat), hotărârea respectivă nu reprezintă o prezumție absolută ci poate fi făcută dovada contrară acesteia.

În aceste condiții, nu se poate vorbi de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și de cazul de revizuire de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În altă ordine de idei, o condiție procesuală pentru a se putea invoca cazul de revizuire de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cauză sau dacă a fost invocată să nu fi fost analizată de către instanță. Această condiție este impusă de natura căii de atac a revizuirii precum și de autoritatea de lucru judecat a hotărârii care a dezlegat această chestiune.

În dosarul nr. x/2020, prin considerentele hotărârii s-a reținut: « referirile recurenților (revizuenții din prezenta cauză) la hotărâri pronunțate de Tribunalul Prahova, prin care au fost admise acțiuni, ce au avut același obiect reprezentat de anularea măsurii I.4 din decizia 39/2019, iar în subsidiar stabilirea răspunderii contractuale a societății chiriașe nu poate demonstra nelegalitatea sentinței recurate, întrucât în dosarul x/2021 Curtea de Apel Ploiești a pronunțat decizia 207/9.02.2021, prin care a admis recursul Curții de Conturi și a respins acțiunea ca neîntemeiată, acțiune ce viza aceeași măsură, însă răspunderea contractuală se solicitase a fi stabilită în sarcina S.C. E. S.R.L., iar ICCJ, prin decizia 3480/14.06.2022 pronunțată în revizuirea promovată de Curtea de Conturi a constatat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei 207/9.02.2021, prin pronunțarea de aceeași curte de apel a deciziei 821/31.03.2021, prin care a fost respins recursul Curții de Conturi, fiind menținută soluția Tribunalului Prahova de anulare a actelor contestate, dispusă prin sentința 1188/27.11.2020, la care a făcut referire recurenții".

În aceste condiții, câtă vreme chestiunea autorității de lucru judecat a fost dezlegată în mod definitiv și a intrat astfel în autoritate de lucru judecat, aceasta nu mai poate fi repusă în discuție în baza cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, reținând că nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Orașul Breaza prin primar- A. și Primarul Orașului Breaza împotriva Deciziei nr. 817 din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție - SCAF.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 aprilie 2024.