ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2572/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 14 aprilie 2021 a fost suspendată judecata cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea acestei încheieri, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că obiectul revizuirii este neclar, la fel și faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, s-a constatat că revizuenta nu s-a conformat dispozițiilor date, în scopul continuării judecății și justei soluționări a cauzei, motiv pentru care s-a reținut că din culpa revizuentei este împiedicat cursul normal al procesului, sens în care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 19 aprilie 2022, din oficiu, s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru discutarea perimării iar la 7 iunie 2022, B. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea revizuentei.

Prin decizia civilă nr. 3690 din 8 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată.

Recursul formulat de A. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac și trimiterea cauzei spre rejudecare, raportat la faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea perimării.

În cuprinsul recursului, recurenta-revizuentă contestă modalitatea de soluționare a litigiului pe fond de către judecătorii învestiți în acest sens, fără a fi aduse critici concrete cu privire la soluția de perimare a cererii de revizuire.

Recurentul B. și-a întemeiat calea extraordinară de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac.

În esență, recurentul a nominalizat judecătorii care s-au pronunțat asupra litigiului pe fond, fiind contestată modalitatea în care aceștia au înțeles să soluționeze cauzele în care a fost parte.

Totodată, s-a susținut că, în cauză, este vorba despre o revizuire cu un grad complex de soluționare, iar judecătorii învestiți cu judecarea acesteia nici măcar nu au luat în considerare la termenul din 8 iunie 2022 cererea de intervenție pe care a formulat-o, care de altfel întrerupe cursul perimării.

Recurentul a mai subliniat că în dosarul nr. x/2020 a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 octombrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă nu au exercitat acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursurilor la 6 decembrie 2022.

La termenul din 6 decembrie 2022, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția tardivității declarării recursurilor, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut următoarele:

În cauză, prin decizia recurată s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei" iar conform art. 421 alin. (2) teza I din același cod "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește" iar, potrivit art. 182 alin. (1) din același cod, termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Verificând termenul de recurs cu respectarea acestor dispoziții imperative, Înalta Curte constată că, în cauză, termenul de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., calculat de la data pronunțării hotărârii atacate (8 iunie 2022), s-a împlinit la 14 iunie 2022, ora 24:00.

Așadar, recursurile au fost declarate cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată a fost pronunțată la 8 iunie 2022, iar cererile de recurs au fost depuse la 27 iunie 2022, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Ca atare, neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 421 alin. (2) teza I și art. 185 alin. (1) teza a II-a din același cod, Înalta Curte va anula recursurile declarate de recurenta-revizuentă A. și de recurentul B. împotriva deciziei nr. 3690/2022 din 8 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenta-revizuentă A. și de recurentul B. împotriva deciziei nr. 3690/2022 din 8 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2022.