ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2258/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2258/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 233/2022 din 18.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 7101/8.02.2020, în contradictoriu cu pârâta Casa Locală de Pensii Sector 4.
Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2022.
Prin decizia civilă nr. 2572/2022 din 19 aprilie 2022, Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins contestația în anulare formulată de A..
Împotriva acestei decizii contestatorul A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului.
Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 2572/2022 din 19 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 233/2022 din 18.01.2022, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2020.
Înalta Curte reține că decizia atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată într-un litigiu având ca obiect asigurări sociale, în calea de atac a apelului. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare, respectiv decizia civilă nr. 233/2022 din 18.01.2022, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Văzând dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, Înalta Curte constată că decizia nr. 2572/2022 din 19 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea recursului.
Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.
Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 2572/2022 din 19 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 2572/2022 din 19 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2022.