ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 660/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să încheie autorizații sau licențe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spațiile administrate.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1.349 și urm. C. civ., Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe cu modificările și completările ulterioare și Deciziile ORDA nr. 10/2016 și nr. 120/2016.

Prin sentința civilă nr. 487 din 6 aprilie 2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis excepția necompetentei teritoriale, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

În motivare, instanța a reținut incidența Deciziei nr. 21/2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să soluționeze recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că în interpretarea și aplicarea unitara a dispozițiilor art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 și art. 116 C. proc. civ., sintagma "loc al producerii prejudiciului" în acțiunile în pretenții formulate de organismele de gestiune colectiva a drepturilor de autor corespunde locului săvârșirii faptei ilicite, iar nu celui al efectuării plății prejudiciului.

Prin urmare, instanța a reținut că, în cauză, competența teritorială a Tribunalului București putea fi atrasă exclusiv în raport de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât potrivit dispozițiilor art. 107 din același cod instanța în a cărei circumscripție se afla sediul pârâtei nu este Tribunalul București, și că în baza celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să soluționeze recursul în interesul legii prin decizia evocată, competența teritorială aparține Tribunalului Suceava, deoarece locul producerii prejudiciului se află pe raza județului Suceava.

Prin sentința civilă nr. 12 din 25 ianuarie 2023, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava în soluționarea cauzei, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a III-a civilă.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, având în vedere că regulile de competență teritorială în cazul acțiunii în pretenții sunt reglementate prin norme de ordine privată potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., tribunalul a reținut că prima instanță învestită a invocat în mod greșit excepția necompetenței teritoriale cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) din același cod.

În concluzie, instanța a constat că în situația în care pârâta nu a înțeles să formuleze întâmpinare, prin care să invoce excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și nici nu a invocat această excepție la primul termen de judecată, această instanță a devenit competentă teritorial să judece litigiul.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Suceava, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Se reține că, în cauză, instanța a fost sesizată cu o actiune în răspundere delictuală formulată de organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor, având ca obiect obligarea utilizatorilor de a achita remunerațiile ca urmare a încălcării dispozițiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 120/2016.

Tribunalul București, prima instanță sesizată, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei Tribunalului Suceava, instanța în circumscripția căreia s-a produs prejudiciul, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 9 raportat la Decizia nr. 21/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să soluționeze recursul în interesul legii, precum și art. 116 C. proc. civ.

Din punct de vedere al competenței teritoriale, se constată că, în cauză, sunt incidente regulile de competență alternativă, reclamanta având posibilitatea să introducă acțiunea la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cât și la instanța în a cărei circumscripție s-a produs fapta ilicită potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 din același cod raportat la cele statuate prin Decizia nr. 21/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să soluționeze recursul în interesul legii.

Este de menționat că în conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetență este de ordine privată.

Prin urmare, necompetența teritorială alternativă prevăzută de art. art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) din același cod, poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în condițiile în care această excepție nu este invocată de către pârât, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze cauza.

În speță, se constată că pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței inițial învestite, nici prin întâmpinare, nici la primul termen de judecată, astfel că invocarea, din oficiu, a acestei excepții de către Tribunalul București s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de a contesta alegerea instanței competente revenea exclusiv pârâtului, care nu a înțeles să invoce vreo excepție.

Așa fiind, întrucât prima instanță învestită de către reclamantă a fost Tribunalul București, aceasta devine competentă să soluționeze cauza, fără a avea posibilitatea de a statua din oficiu asupra competenței teritoriale.

În acest sens este și Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să soluționeze recursul în interesul legii, prin care s-a statuat la paragr. 65 că, în situația în care excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ., necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată. De asemenea, la paragr. 66 s-a reținut că din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ. rezultă faptul că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului București – secția a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2023.