ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 281/2024

Ședința publică din data de 06 februarie 2024

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 01.03.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 16.154,25 RON (13.575 RON fără TVA) reprezentând triplul remunerației datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.04.2019-30.06.2021; la încheierea unei autorizații/licențe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual pentru spațiile administrate; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 237 din 16 decembrie 2022, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta S.C. A. S.R.L.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația Centrul Român Pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L Suceava.

A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 13.575 RON fără T.V.A., reprezentând triplul remunerației datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.04.2019 - 30.06.2021;

A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de bani reprezentând taxa pe valoare adăugată;

A respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să încheie autorizații/licențe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual pentru spațiile administrate.

A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins, în rest, ca neîntemeiat, capătul de cerere reprezentat de obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 92 din 27 aprilie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta - pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 237/16.12.2022 pronunțate de Tribunalul Suceava, secția a a II-a civilă și a obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 92 din 27 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Suceava a formulat recurs pârâta A. S.R.L., ce a fost înregistrat inițial pe rolul secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin încheierea nr. 2112 din 24 octombrie 2023, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs formulată, și întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține, în esență, că intimata CREDIDAM nu a încheiat cu aceasta un contract, ci doar o convenție, care nu cuprinde termeni clari și care conține clauze abuzive, cum este cea referitoare la plata triplei remunerații.

Mai arată că suma datorată acestei entități private, deși nu ar trebui permisă o astfel de activitate în condițiile în care se achită de către agenții economici taxe și abonamente TV, totuși ar trebui calculate în funcție de gradul de ocupare și nu de capacitatea hotelului.

Mai susține recurenta că a făcut dovada faptului că nu ar fi desfășurat activitate în anul 2020, precum și că nu este legală obligarea sa la plata triplului remunerațiilor, ci cel mult la plata unei dobânzi legale, calculate de la momentul notificării, din 15.04.2021.

În fine, mai susține recurenta că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra criticii referitoare la existența clauzei abuzive de a plăti triplul sumei datorate.

Atât dispozițiile art. 1349, cât și cele ale art. 1357 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală, nu prevăd un mod de calcul abuziv, ceea ce depășește suma de 4.525 RON reprezentând o îmbogățire fără just temei.

În data de 20 iulie 2023, prin poștă, cu respectarea termenului legal, intimata CREDIDAM a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, față de indicarea formală a motivelor de casare.

În subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că este neîntemeiată susținerea recurentei privind nemotivarea de către instanța de apel a criticii privind acordarea triplului remunerației. În mod judicios, motivarea instanței de apel începe cu însușirea argumentelor instanței de fond, indicând în mod expres dispozițiile art. 3.12 din Decizia ORDA nr. 120/2016, prin care se prevede că "Pentru spații și/sau pentru perioade nedeclarate pentru care utilizatorul a comunicat public fonograme sau reproduceri ale acestora și/sau prestații artistice din domeniul audiovizual în scop ambiental sau lucrativ fără a obține în prealabil autorizația- licență neexclusivă, acesta are obligația de a plăti către organismul de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiștilor interpreți sau executanți și ale producătorilor de fonograme o sumă de bani reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate dacă ar fi deținut autorizația-licență neexclusivă. În situația în care cuantumul remunerației care ar fi fost legal datorată de către utilizator nu poate fi determinat, acesta datorează triplul remunerației plătite în mod uzual de utilizatorii din aceeași categorie."

Totodată, arată că de la calculul remunerației datorate a fost exceptată perioada în care a fost declarată starea de urgență pe teritoriul României, fiind scăzute lunile aprilie și mai.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei în data de 26 iulie 2023, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1. Examinând recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L., în raport cu excepția nulității, invocată din prin întâmpinare de intimata CREDIDAM, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, verificând cererea de recurs, se constată că, deși criticile formulate au fost subsumate de către recurenta-pârâtă pct. 6 și 8 ale art. 488 C. proc. civ., acestea reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, care și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia pronunțată în apel, recurenta-pârâtă ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură și o judecată din partea instanței de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Or, prin motivele de recurs recurenta-pârâtă trebuia să indice, punctual, de ce sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată. Recurenta, fără să arate motivele pentru care consideră nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a apelului, repune în discuție aceleași aspecte, reiterând cele invocate prin cererea de apel și omițând faptul că obiectul recursului îl constituie raționamentul curții de apel.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prin hotărârea curții de apel nu s-a răspuns criticii referitoare la clauza abuzivă de a plăti triplul sumei, deși pare că se tinde la invocarea unei pretinse nemotivări a deciziei atacate, împrejurare care ar putea fi analizată din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de apel a răspuns acestui motiv de apel, prin raportare la dispozițiile art. 3.1 din Decizia ORDA nr. 120/2016, iar recurentul nu a formulat critici împoitriva raționamentului instanței sub acest aspect.

Cât privește celelalte critici, prin care s-a tins la recalcularea sumei datorate cu titlu de remunerație, în raport cu pretinsa lipsă de activitate a recurentei-pârâte în anul 2020, precum și greșita raportare la capacitatea hotelului, iar nu a gradului de ocupare, și acestea au primit un răspuns din partea instanței de apel, care a reținut că certificatul depus la dosarul cauzei face dovada suspendării activității doar pe perioada stării de urgență, care a durat 2 luni, interval care a fost eliminat de la calculul remunerației datorate, iar pentru restul perioadei nu au fost depuse dovezi în sensul celor afirmate.

Or, prin motivele de recurs, recurenta nu a formulat critici concrete sub acest aspect, în sensul invocării încălcării sau aplicării greșite a unor norme de drept material care au stat la baza raționamentului instanței de apel, simpla nemulțumire a părții cu privire la răspunsul dat de curtea de apel criticilor invocate, și reiterarea acestora în calea extraordinară de atac, nefiind suficientă pentru a atrage casarea deciziei recurate.

Astfel, Curtea de Apel Suceava a apreciat că obligarea pârâtei la plata triplului remunerației reprezintă o sancțiune pecuniară impusă prin art. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 și Decizia ORDA nr. 120/2016, ce trebuie suportată de pârâta care nu și-a îndeplinit obligațiile instituite de actele normative în domeniul drepturilor de autor - obligația de a încheia o autorizație/licență neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor sau reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual pentru spațiile administrate.

Așadar, în condițiile în care recurenta nu a formulat argumente prin care să susțină lipsa incidenței sau greșita interpretare a normei cuprinse în cele două decizii ORDA citate de instanța de apel, Înalta Curte nu poate proceda la analiza criticilor din recurs din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de parte.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Ca atare, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției nulității recursului, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Cât privește cererea formulată de intimată, de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, aceasta urmează a fi admisă iar, în temeiul art. 453 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., va obliga pe recurenta S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, conform tranzacției bancare de la dosar, care atestă efectuarea acestor cheltuieli.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, și va anula recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 92 din data de 27 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, obligând recurenta și la plata cheltuielilor de judecată către intimata Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 92 din data de 27 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM la plata sumei de 1200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 februarie 2024.