ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 514/2023

Ședința publică din data de 07 martie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 09.05.2017, sub nr. x/2017, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.T.E.E. Transelectrica S.A.:

- să se constate îndeplinite în totalitate serviciile ce fac obiectul contractului nr. x/2007, astfel cum a fost adiționat;

- în subsidiar, să se constate că serviciile ce fac obiectul contractului nr. x/2007, astfel cum a fost adiționat, au fost prestate și acceptate parțial;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 4.649.266,12 RON la care se adaugă T.V.A. în valoare de 883.360,56 RON, reprezentând valoarea facturilor nr. x, nr. 123, nr. 124 până la nr. 143/2017;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 214.355.40 euro, la care se adaugă T.V.A., la cursul valutar de la data emiterii facturilor, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și acceptate parțial pentru perioada contractuală mai 2014 - noiembrie 2016, în ipoteza în care se va admite capătul II de cerere;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1072-1075, art. 1082-1083, art. 1079, art. 1085 C. civ. de la 1864, art. 35, 33, 194-204, art. 94 alin. (1) lit. c), 265-308, 282-284, 309-310, 330-340, 345-347, 351-358 C. proc. civ., H.G. nr. 585/2002 și Legea nr. 182/2002.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată că inadmisibilă, ca prescrisă pentru parte din pretențiile aferente capetelor de cerere 3 și 4 (a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru facturile emise în perioada ianuarie-05.05.2014), iar, pe fond, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1064 din 22 aprilie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune referitoare la facturile fiscale aferente lunilor februarie - martie 2014; a respins cererea aferentă facturilor nr. x/01.03.2015 și nr. y/01.03.2017, ca fiind prescrisă și a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.A., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La termenul din 14 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale procesuale a instanței, raportat la natura contractului încheiat între părți, dar și la dispozițiile Legii nr. 101/2016.

Prin decizia civilă nr. 1778 din 14 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a VI-a Civilă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre secțiile specializate a VI-a sau a IX-a a Curții de Apel.

În baza acestei hotărâri, cauza a fost înregistrată pe rolul secției a IX-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sub nr. x/2021.

Prin decizia nr. 8/2021 din 11 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, secția a IX-a a Curții de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a. De asemenea, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea stabilirii competenței.

Prin decizia nr. 3318 din 2 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a VI-a Civilă a Curții de Apel București la 06.07.2021.

Prin decizia civilă nr. 1214 din 6 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția inadmisibilității apelului și a respins apelul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1064 din 22.04.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA S.A., ca inadmisibil.

De asemenea, instanța a decis că, de la data comunicării deciziei, raportat la dispozițiile art. 457 alin. (3) C. proc. civ., începe să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului.

La 24 septembrie 2021, reclamanta A. S.A. a declarat recurs, în principal, împotriva deciziei civile nr. 1214 din 06 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei civile nr. 1214/06.09.2021 pentru motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ. și retrimiterea cauzei la secția Civilă a Curții de Apel București (așa cum s-a statuat de către Î.C.C.J. prin hotărârea nr. 3318 din 02 iunie 2021) în vederea judecării apelului declarat de A. în prezenta cauză.

În subsidiar, în măsura în care se va respinge primul petit, recurenta arată că înțelege să formuleze recurs împotriva sentinței civile nr. 1064 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, solicitând casarea sentinței civile nr. 1064 pentru motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, în rejudecarea procesului în fond, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de A.; cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

La 18 octombrie 2021, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA S.A.

La 16 noiembrie 2021, intimata-pârâtă a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1064/22.04.2019, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017, ca nemotivat și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

La 2 decembrie 2021, întâmpinarea a fost comunicată recurentei.

La 13 decembrie 2021, recurenta-reclamantă a formulat, în termen legal, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu asupra recursului, iar prin încheierea din 13 decembrie 2022, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că au posibilitatea să depună un punct de vedere la raport, în 10 zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă a depus un punct de vedere la raport.

I. Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1214 din 06 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, invocată de instanță din oficiu, constată următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la 09 mai 2017 și are ca obiect pretenții decurgând din executarea unui contract de achiziții publice încheiat sub imperiul O.U.G. nr. 34/2006.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor și căilor de atac, aplicabil în mod unitar și valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, achiziții sectoriale, concesiuni de lucrări și concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2), că acest regim juridic special se aplică și cererilor privind executarea contractelor sus-menționate, categorie de litigii în care se include și cererea dedusă judecății.

În conformitate cu Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data învestirii instanței cu soluționarea cererii de chemare în judecată - 9 mai 2017:

"Art. 53. (1) - Procesele și cererile privind (...) executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice.

Art. 55. (3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței."

Având în vedere textele legale anterior enunțate, rezultă că împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta putea face doar recurs, în condițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.

Se cuvine menționat că, prin decizia nr. 40 din 18 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reținut faptul că, "în ceea ce privește calea de atac incidentă în cazul litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative se constată că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 101/2016 si până la modificările aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020, singura cale de atac reglementată de aceasta a fost recursul."

Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 466 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile pronunțate în primă instanță sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel".

Recursul de față are ca obiect decizia nr. 1214 din 06 septembrie 2021, prin care Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a respins, ca inadmisibil, apelul promovat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1064 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Se cuvine, de asemenea, subliniat că, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a impus statelor obligația de a recunoaște o cale efectivă de atac în fața unei instanțe imparțiale și independente, nu și numărul căilor de atac, cu excepția materiei penale.

Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa faptul că accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul putând institui reguli speciale, în considerarea unor situații speciale.

Așadar, liberul acces la justiție nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești în condiții de egalitate, poate stabili reguli speciale de procedură, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege.

Raportat la aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu avea deschisă de lege calea de atac a apelului împotriva sentinței civile nr. 1064 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă și, pe cale de consecință, nu are deschisă nici calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 1214 din 06 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, prin care apelul inițial îndreptat împotriva acestei sentințe a fost respins ca inadmisibil.

Cu alte cuvinte, exercitarea unei căi de atac neprevăzute de lege împotriva unei hotărâri pronunțate într-o altă cale de atac neprevăzută de lege este la rândul ei inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 alin. (1) din același cod, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1214 din 06 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, ca inadmisibil.

II. Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompentenței materiale în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1064 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la 09 mai 2017 și are ca obiect pretenții decurgând din executarea unui contract de achiziții publice încheiat sub imperiul O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, enunțate mai sus, împotriva hotărârii primei instanțe, partea poate declara doar recurs, în 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice.

Totodată, reține că, prin în regulatorul de competență/decizia nr. 3318 din 2 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, care are autoritate de lucru judecat în soluționarea litigiului pendinte, competența de soluționare a căii de atac formulate împotriva sentinței pronunțate în primă instanță de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost stabilită în favoarea secției civile (a VI-a Civilă) din cadrul Curții de Apel București.

Pentru argumentele expuse, în temeiul prevederilor art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, dispoziții legale cu caracter imperativ, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1064 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1214 din 06 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, ca inadmisibil.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1064 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Definitivă în ce privește respingerea recursului ca inadmisibil și fără cale de atac în ce privește declinarea.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2023.