ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2505/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 28.11.2019, reclamanta FILIALA DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE ELECTRICA SERV S.A. a chemat în judecată pe pârâții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâții, în solidar, la plata sumei de 7.165.549 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin efectuarea unor plăți nejustificate către firme subcontractante în perioada 01.01.2013-30.06.2014, la care se adaugă dobânda legală calculată asupra debitului principal.

Prin încheierea din 09.01.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a luat act de cererea de renunțare a reclamantei la judecata în contradictoriu cu pârâtul B..

Prin sentința civilă nr. 1415/06.08.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepțiile nulității acțiunii, a inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților A., F., G., N., K. și M.; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea ca fiind prescrisă; a obligat-o pe reclamantă la plata sumelor de 5.687,24 RON către pârâta E., de 5.687,24 RON către pârâta L., de 2.835,23 RON către pârâta F. și de 2.835,23 RON către pârâtul G., reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 21.01.2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în baza art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului, având în vedere decesul intimatului C..

La termenul din 13.01.2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a repus cauza pe rol, ca urmare a identificării moștenitorilor defunctului C., luând act de preluarea calității procesuale a acestuia de către moștenitorii O., P., Q..

Prin decizia civilă nr. 43A/13.01.2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul ca nefondat și a obligat-o pe apelantă să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 5.887,52 RON către intimata L., 5.887,52 RON către intimata E., 4.879 RON către intimatul Q., 2.649,65 RON către intimatul G. și 2.649,65 RON către intimata F..

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, recurenta a susținut că instanța de apel a aplicat greșit art. 155 din Legea nr. 31/1990 și art. 2.528 alin. (1) C. civ.

Sub acest aspect, a redat conținutul art. 155 din Legea nr. 31/1990 și a subliniat că adunarea generală a acționarilor exprimă voința societății în ceea ce privește atragerea răspunderii administratorilor și directorilor pentru prejudiciile cauzate acesteia în activitatea lor. Or, este eronată aprecierea instanței de apel, conform căreia "susținerile apelantei neconstituind, prin urmare, argumente pertinente contra susținerilor Tribunalului".

Cu privire la acest aspect, recurenta a subliniat că acțiunea în răspundere contra administratorilor și directorilor este inițiată în urma unei hotărârii a adunării generale a acționarilor, fapt esențial pentru a stabili corect momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție. În lipsa unor informații clare cu privire la pagubă și la responsabilul acesteia, recurenta nu putea cunoaște prejudiciile aferente anului 2013 la data de 29.05.2014 și cele aferente anului 2014 la sfârșitul lunii mai 2015.

În acest context, recurenta a afirmat că a avut cunoștință de caracterul pretins nelegal al acestor plăți doar prin intermediul raportului de control întocmit de Curtea de Conturi.

Referitor la greșita aplicare a art. 2.528 alin. (1) C. civ., recurenta a redat un paragraf din considerentele hotărârii recurate și a reiterat că, la momentul întocmirii situațiilor financiare din 31.12.2013 și 30.06.2014, nu avea reprezentarea unei pagube și nici a persoanei responsabile de aceasta; mai mult, singurele persoane care puteau deține aceste informații erau directorii și administratorii societății, persoane împotriva cărora a fost introdusă acțiunea.

În concluzie, recurenta a evidențiat că a cunoscut paguba ce i-a fost produsă și persoanele responsabile abia la momentul comunicării raportului de control, adică la 05.12.2016, ceea ce ar trebui să fie considerat momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție. Astfel, termenul de prescripție s-a împlinit la 05.12.2019, iar acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței la 28.11.2019, deci în interiorul termenului legal, contrar celor reținute de prima instanță.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 05.05.2023 intimatele-pârâte E. și L. au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

La 17.05.2023, intimații-pârâți K., J. și M., au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, iar la 22.05.2023 intimații-pârâți F. și G., au depus întâmpinare, invocând excepția nulității recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

La 08.06.2023, recurenta-reclamantă a răspuns la întâmpinări.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimații F. și G. prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în criticile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Toate argumentele expuse în cadrul criticilor din recurs urmăresc însă doar o reevaluare a materialului probator și a situației de fapt; astfel, autoarea căii de atac a reiterat argumentele vizând situația de fapt cu privire la raportul de control nr. 9.100-15.553/05.12.2016 emis de Curtea de Conturi, prin care a fost constatat prejudiciul în valoare de 7.165.549 RON cauzat prin efectuarea unor plăți nejustificate către firme subcontractante în perioada 01.01.2013-30.06.2014, invocând interpretarea și aplicarea greșită a art. 155 din Legea nr. 31/1990 și art. 2.528 alin. (1) C. civ., deoarece la momentul întocmirii situațiilor financiare, respectiv 31.12.2013 și 30.06.2014, nu a avut reprezentarea unei pagube și cu atât mai puțin nu avea cunoștință de persoana responsabilă de ea. Recurenta a mai afirmat că a cunoscut caracterul pretins nelegal al plăților doar prin intermediul raportului de control întocmit de Curtea de Conturi, ce i-a fost comunicat la 05.12.2016, și că paguba nu a existat în reprezentarea sa a cărei voință este distinctă de voința individuală a fiecărui administrator sau director al societății.

Înalta Curte notează că toate aceste susțineri reprezintă trimiteri la elemente de fapt, care au fost deja analizate de instanțele de fond, prin prisma probatoriului administrat.

Astfel, reluarea argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Or, modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, ce poate fi învestită exclusiv cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Prin reiterarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta tinde să obțină practic o nouă verificare a susținerilor sale, deși legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, nu și un al treilea grad devolutiv.

Deși a reclamat încălcarea normelor de drept material referitoare la momentul la care partea ar fi putut cunoaște prejudiciul și persoanele răspunzătoare, recurenta face trimitere doar la situația de fapt stabilită de instanțele de fond. Totodată, critica vizând aplicarea greșită a art. 155 din Legea nr. 31/1990 nu poate face obiectul analizei în această etapă procesuală, atât timp cât instanța de apel nu a examinat cauza din perspectiva textului de lege invocat, reținând că o astfel de critică a fost formulată cu ocazia concluziilor orale, fără a fi identificată în memoriului de apel.

Or, examinarea instanței de recurs este limitată de însuși conținutul introductiv al art. 488 C. proc. civ. doar la criticile de nelegalitate, nu și la cele de eventuală netemeinicie.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare care, de asemenea, nu constituie o reală și autentică motivare din perspectiva rigorilor procedurale. O astfel de situație intervine și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar formal.

În consecință, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul și va obliga recurenta, în baza art. 453 alin. (1), rap. la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., să achite onorariile de avocat suportate de intimații-pârâți E. în cuantum de 11.731,73 RON, intimata-pârâtă L. în cuantum de 11.731,73 RON, intimata-pârâtă F. în cuantum de 2.663,09 RON și de intimatul-pârât G. în cuantum de 2.663,09 RON, sume dovedite cu înscrisuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă FILIALA DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE ELECTRICA SERV S.A. împotriva deciziei civile nr. 43A/13.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți O., P., Q., A., D., E., L., K., J., M., F., G., H. și I..

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimații-pârâți E. a sumei de 11.731,73 RON, L. a sumei de 11.731,73 RON, F. a sumei de 2.663,09 RON și G. a sumei de 2.663,09 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2023.