ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1190/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 25 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București - prin Primar, a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 361.057,97 RON, compusă din: 227.004,11 RON, consum energie electrică și/sau taxe deconectare/reconectare 134.053,86 RON - penalități de întârziere.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 2874 din 23 noiembrie 2021, admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Municipiul București - prin Primar General.

Respinge ca prescrisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A. S.A..

Prin decizia civilă nr. 1222 A din 16 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2874 din 23 noiembrie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.A., prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. (2) C. proc. civ. a solicitat modificarea sentinței civile nr. 2874 din 23 noiembrie 2021 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în sensul admiterii cererii și obligarea intimatei la plata sumei de 361.057,97 RON, reprezentând debit restant, cu cheltuieli de judecată.

În argumentarea memoriului de recurs, reclamanta reiterează motivele invocate în fata instanței de apel și a celei de fond pentru admiterea acțiuni, cu referire la excepția prescripției dreptului material la acțiune.

În continuare, recurenta susține că în mod greșit instanța de apel a reținut faptul că reclamanta nu ar fi dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 2539 alin. (2) C. civ., întrucât decizia definitivă prin care instanța a soluționat cererea de emitere a ordonanței de plata a fost comunicată la sediul ales la data de 24 august 2020, iar cererea de chemare în judecată formulată în procedura dreptului comun a fost depusă la data de 24 februarie 2021, în termenul prevăzut de art. 2539 alin. (2) C. civ., respectiv termenul de 6 luni.

Având în vedere susținerile instanței de fond cu privire la faptul că nu poate verifica dacă suma menționată în cuprinsul somației include și creanța ce face obiectul prezentei cauze, recurenta arată că din cuprinsul somației atașate rezultă faptul că intimatul a fost înștiințat cu privire la debitul restant, acesta rezultând din facturile emise și neachitate în perioada 13.12.2011 -12.12.2014.

Față de acest aspect, recurenta solicită constatarea faptului că în prezenta cauză nu a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond, termenul de prescripție fiind întrerupt conform dispozițiilor art. 2537 alin. (2). C. civ.

La termenul din 11 mai 2023, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția tardivității completării motivelor de recurs și excepția nulității recursului, invocate de intimatul-pârât prin notele de ședință, asupra cărora constată următoarele:

În ceea ce privește excepția tardivității completării motivelor de recurs, Înalta Curte constată aceasta este fondată, urmând a fi anulată ca tardivă completarea motivelor de recurs depuse de reclamantă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

În speță, cererea inițială de recurs a fost depusă, în termen legal, la Curtea de Apel București, fiind transmisă prin e-mail la data de 14 noiembrie 2022 - dosar recurs, având în vedere că decizia atacată a fost comunicată la data de 13 octombrie 2022, dosar apel.

În ceea ce privește completarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că acestea au fost depuse la 8 decembrie 2022 - dosar recurs, cu depășirea termenului de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., context în care se apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 185 C. proc. civ., ce vizează faptul că atunci când legea procesuală stabilește un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, Înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Așadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât din lecturarea recursului se poate observa că acesta reprezintă o copie a apelului depus la dosarul cauzei, conținutul recursului fiind identic, singurul temei procedural evocat fiind art. 480 (2) C. proc. civ., potrivit căruia, "în caz de admitere a apelului, instanța poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată".

În acest context, Înalta Curte constată că în cuprinsul recursului se face referire la temeinicia hotărârii de fond și se solicită admiterea apelului, în final, argumentele invocate vizând de fapt aspecte de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.

Așadar, în motivarea cererii de recurs nu se precizează nici un text de lege care ar fi fost încălcat sau aplicat greșit de către instanța de apel, motivele dezvoltate în cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la admiterea căii extraordinare de atac.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurentei referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia.

Așadar, motivarea cererii de recurs se rezumă exclusiv la prezentarea situației de fapt, ce ar conduce la o apreciere a acesteia din perspectiva probatoriului administrat.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecință, se constată că recurenta-reclamantă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel în raport cu soluția pronunțată.

Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale citate, să admită excepția tardivității și să dispună anularea ca tardivă a completării motivelor de recurs, să admită excepția nulității recursului și să anuleze recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1222 A din 16 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității.

Anulează ca tardivă completarea motivelor de recurs depusă de reclamantă.

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1222 A din 16 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI - prin Primar.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2023.