ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 565/2023

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2022 pe rolul Judecătoriei Onești sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. prin reprezentant legal C., să se constate că nu este tatăl minorei B., și să se dispună radierea numelui său de la rubrica "tatăl minorului" din registrul stării civile și din certificatul de naștere al minorei, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 55 alin. (1) din Codul familiei, art. 6 paragraful 1 și art. 8 CEDO.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 1626/05.10.2022, Judecătoria Onești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

A reținut instanța că prin sentința civilă nr. 237/16.02.2022 pronunțată de către Judecătoria Onești în dosarul nr. x/2021, a fost desfăcută căsătoria părților prin divorț, locuința minorelor s-a stabilit la mamă (care în prezent locuiește împreună cu minorele în municipiul Timișoara), iar reclamantul fost obligat la pensie de întreținere în favoarea celor două minore.

Față de această situație, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., competentă fiind numai instanța de la locuința persoanei ocrotite, în speță a minorei, respectiv Judecătoria Timișoara.

Prin sentința nr. 2054/14.12.2022, Judecătoria Timișoara, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Onești, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că art. 114 alin. (1) C. proc. civ. se raportează la cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă, or, printre acțiunile care pot face obiectul sesizării instanței de tutelă nu a fost inclusă și acțiunea în tăgada paternității.

Pe cale de consecință, pentru acțiunile privind ocrotirea persoanei fizice, temeiul de drept pentru stabilirea competenței este art. 114 C. proc. civ., iar pentru acțiunea în tăgada paternității (care este inclusă în secțiunea privitoare la stabilirea filiației) competența se stabilește în funcție de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Reclamantul a învestit în mod legal Judecătoria Onești, având în vedere că în conformitate cu art. 116 C. proc. civ. îi revenea alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, respectiv instanța de la domiciliul pârâtei, conform art. 107 C. proc. civ., și instanța de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv pentru care odată aleasă competența de soluționare a cauzei, instanța rămâne învestită și nu poate declina competența în favoarea altei instanțe de judecată.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantului A., de a se constata că nu este tatăl minorei B., (acțiune în tagada paternității), conflictul de competență fiind determinat de modalitatea în care instanțele care și-au declinat reciproc competența, au apreciat cu privire la incidența în cauză fie a dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fie ale dispozițiilor art. 114 alin. (1) din același cod.

Înalta Curte constată că în materie de filiație, legiuitorul a reglementat o competență teritorială distinctă, prin art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., stabilind că în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul pârâtului, cât și celei de la domiciliul reclamantului. Intră în această categorie cererile denumite generic în C. civ. "acțiuni privind filiația", reglementate de dispozițiile art. 414-449 C. civ., inclusiv cea privitoare la tăgadă paternității.

Pe de altă parte, atât art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cât și art. 114 din același cod se referă la cereri date în competența instanței de tutelă și de familie, însă au ipoteze diferite de aplicare. Astfel, cererile privitoare la stabilirea filiației, inclusiv cele privitoare la tăgada paternității, nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, ci interesează starea persoanei.

Prin urmare, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competența soluționării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., mai este competentă instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Totodată, art. 129 C. proc. civ. reglementează excepțiile de necompetență, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Se observă însă că, în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, tăgadă paternitate, a fost instituită o competență teritorială alternativă, în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., putând fi învestită și instanța de la domiciliul reclamantului.

Totodată, deși dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 consacră consacră un drept de opțiune al reclamantului în materia stabilirii filiației, aceste norme rămân imperative, deoarece cererile se adresează, în mod imperativ, exclusiv uneia din cele două instanțe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului (art. 107) sau cea de la domiciliul reclamantului, prevăzută alternativ. Deci, aceste prevederi legale consacră o competență teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecției reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opțiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care așezare în teritoriu a instanței servește cel mai bine protejării drepturilor și intereselor sale legitime.

O asemenea concluzie se întemeiază pe dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă". Rezultă din aceste dispoziții legale că părțile pot deroga de la normele de competență teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri și la alte drepturi de care pot dispune, ceea ce înseamnă că doar în asemenea situații normele de competență teritorială sunt de ordine privată. Per a contrario, în celelalte cereri normele de competență teritorială sunt de ordine publică, deci imperative.

Rezultă că, în cererile privitoare la stabilirea filiației, reclamantul are un drept de opțiune numai între judecătoria în a cărei circumscripție își are el însuși domiciliul și cea în a cărei circumscripție se află domiciliul pârâtului.

Prin urmare, întrucât reclamantul și-a manifestat dreptul de opțiune reglementat de lege în sensul de a investi instanța de la domiciliul său, în speță, Judecătoria Onești, în acord cu dispozițiile legale anterior menționate, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.