ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 738/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra admisibilității căii de atac de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 123 din data de 13 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 s-a luat act de retragerea contestației formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 237/19.03.2024 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2023.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că prin decizia penală nr. 237/19.03.2024 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul - persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 271/23.10.2023 a Judecătoriei Săveni, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Tribunalul Botoșani a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 271 din data de 23 octombrie 2023 a Judecătoriei Săveni, pronunțată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 598 alin. (1), lit. c) C. proc. pen.., s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de persoana condamnată A. , pronunțată de Judecătoria Săveni în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia nr. 565/2023 din data de 10.10.2023 a Tribunalului Botoșani.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 04.07.2023 contestatorul A., a formulat contestație cu privire la sentința penală nr. 175/2023 din data de 08.06.2023 pronunțată de Judecătoria Săveni, în dosarul nr. x/2022.

În drept, contestatorul a invocat disp. art. 598 alin. (1) lit. c), art. 10 C. proc. pen., art. 16, 21 și 24 din Constituția României

Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria Săveni a reținut că:

Prin sentința penală nr. 175/2023 din data de 08.06.2023 pronunțată de Judecătoria Săveni, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată în numele persoanelor condamnate B. , C. și D. , toți, deținuți în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 265/2020 din data de 26.10.2020, pronunțată de Judecătoria Săveni, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 459 alin. (1), (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen.., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 265/2020 din data de 26.10.2020, pronunțată de Judecătoria Săveni, în dosarul nr. x/2020.

Sentința penală nr. 175/2023 din data de 08.06.2023 a rămas definitivă prin decizia nr. 565/2023 din data de 10.10.2023 a Tribunalului Botoșani, în care s-a luat act de retragerea contestației formulată de contestatorul A., acesta fiind obligat la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare din contestație.

Analizând cererea formulată de către contestatorul A., s-a reținut că acesta nu a arătat motivele pe care se întemeiază contestația sa, astfel încât instanța de fond s-a aflat în imposibilitatea cercetării temeiniciei acesteia, precum și a verificării faptului dacă se circumscrie vreunuia din cazurile în care se poate formula contestație la executare, considerente pentru care, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 175 din data de 08.06.2023, pronunțată de Judecătoria Săveni în dosarul nr. x/2022, definitivă, prin decizia nr. 565/2023 din data de 10.10.2023 a Tribunalului Botoșani.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana condamnată A., fără a preciza motivele pentru care a promovat calea de atac.

La termenul de judecată, contestatorul A., prezent personal în fața instanței, a declarat ca își retrage contestația formulată în cauză.

Față de manifestarea de voință a contestatorului A., exprimată oral, în mod nemijlocit, în fața instanței de control judiciar, în sensul că înțelege să-și retragă prezenta contestație și constatând că acesta și-a manifestat voința de retragere a căii de atac până la închiderea dezbaterilor, Curtea a lua act de retragerea de către contestatorul A. a contestației formulate împotriva deciziei penale nr. 237/19.03.2024 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2023.

Împotriva deciziei penale nr. 123 din data de 13 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 a formulat contestație persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 11 septembrie 2024, sub nr. x/2023, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C 8.

La termenul fixat pentru soluționarea cauzei, 16 octombrie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac, concluziile acestuia și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - persoană condamnată fiind redate în practicaua prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că obiectul prezentei contestații îl constituie decizia penală nr. 123 din data de 13 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, prin care, s-a luat act de retragerea contestației formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 237/19.03.2024 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2023.

Decizia atacată, fiind pronunțată în calea de atac a contestației prev. de art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., este definitivă.

Astfel, potrivit art. 425

1

alin. (7) C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Dispozițiile art. 13 din Convenția Europeană a drepturilor omului, la care a făcut trimitere contestatorul în cursul dezbaterilor, nu justifică o concluzie contrară, deoarece aceste dispoziții nu garantează existența a trei grade de jurisdicție în materia verificării măsurilor preventive, astfel cum se tinde în speță.

Pentru considerentele prezentate, constatând că, în speță, persoană condamnată A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoană condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 123 din data de 13 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2024.