ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 724/2023

Ședința publică din data de 01 noiembrie 2023

Deliberând asupra contestație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 16 din data de 22 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 119 din 01.11.2022 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală în dosarul nr. x/2021.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că prin încheierea penală nr. 119 din data de 1.11.2022, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul B., împotriva încheierii nr. 156 din data de 4 iulie 2022, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Săveni, în dosarul nr. x/2022.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoșani a reținut că prin încheierea penală nr. 156/04.07.2022, pronunțată de Judecătoria Săveni, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petenții B. și C., domiciliați în jud. Botoșani, împotriva ordonanței nr. 2/II/2/2022 din data de 19.01.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca inadmisibilă reținându-se că prin ordonanța nr. 2/II/2/2022 din 19.01.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de către petentul B.. S-a reținut că prin adresa din 13.12.2021 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni a dispus restituirea plângerii formulate de B. în vederea conformării dispozițiilor art. 289 alin. (2) C. proc. pen.. Împotriva acestei adrese a fost formulată plângere care a fost respinsă prin ordonanța nr. 103/II/2/2021 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.

În motivarea soluției, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 340 C. proc. pen., plângerea poate fi formulată numai împotriva unei soluții de clasare dispusă prin ordonanță sau prin rechizitoriu. Nu poate constitui obiect al plângerii dispoziția administrativă dispusă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni și nici soluția de respingere ca inadmisibilă a plângerii, dispuse de către procurorul ierarhic superior, plângerea putând fi formulată numai împotriva soluției de netrimitere în judecată. Motivat de faptul că prin ordonanța ce face obiectul plângerii nu s-a dispus o soluție de clasare, judecătorul de cameră preliminară a dispus respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulate de către petentul B..

Împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară a formulat contestație petentul B. solicitând admiterea contestației și desființarea încheierii primei instanțe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel cum a reținut și judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, cauza are ca obiect plângerea formulată de petenții B. și C. împotriva ordonanței nr. 2/II/2/2022 din data de 19.01.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenți împotriva dispoziției administrative dispusă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni de restituire a plângerii formulate de B. în vederea conformării dispozițiilor art. 289 alin. (2) C. proc. pen.

S-a arătat că potrivit art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.

Totodată, potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, iar potrivit alin. (8) al aceluiași articol, încheierea prin care se respinge plângerea este definitivă.

Prin urmare, s-a apreciat că indiferent de obiectul plângerii formulate în condițiile art. 339 alin. (1) împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de către procuror ori împotriva soluției de clasare, dispozițiile C. proc. pen. nu prevăd și calea de atac a contestației prevăzută de art. 425

1

din C. proc. pen.

Astfel, cum încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în condițiile art. 340 alin. (1) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) și alin. (8) din C. proc. pen. este definitivă, Tribunalul Botoșani a constatat că și contestația este vădit inadmisibilă.

Analizând contestația la executare prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a constatat că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală intervine în cazul în care părțile în proces efectuează acte pe care legea nu le îngăduie sau exercită drepturi procesuale epuizate prin alte căi procesuale sau neprocesuale.

S-a arătat că în cauză contestatorul a exercitat o cale de atac nepermisă de către lege, având în vedere că a fost formulată față de încheierea nr. 119 din 01.11.2022, pronunțată de Tribunalul Botoșani prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva încheierii 156/04.07.2022 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Săveni, prin care la rândul său i s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată împotriva ordonanței nr. 2/II/2/2022 din data de 19.01.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

S-a reținut că prin ordonanța nr. 2/II/2/2022 din data de 19.01.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea împotriva dispoziției administrative dispuse de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni de restituire a plângerii formulate de B. în vederea conformării dispozițiilor art. 289 alin. (2) din C. proc. pen.. Indiferent de obiectul plângerii formulate în condițiile art. 339 alin. (1) împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de către procuror ori împotriva soluției de clasare, dispozițiile C. proc. pen. nu prevăd și calea de atac a contestației prevăzută de art. 425

1

din C. proc. pen.

Cu toate acestea petentul a contestat ordonanța nr. 2/II/2/2022 din data de 19.01.2022 la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Săveni, ulterior a contestat încheierea pronunțată la Tribunalul Botoșani (încheierea nr. 156/04.07.2022 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Săveni), cu toate că față de aceasta nu se putea exercita cale de atac, iar, în final, a contestat încheierea nr. 119 din 01.11.2022 pronunțată de Tribunalul Botoșani, uzitând din nou de o cale de atac inadmisibilă, Curtea de Apel Suceava pronunțând încheierea nr. 16 din 22 februarie 2023.

Împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 22 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație contestatorul B..

Examinând contestația formulată de contestatorul B., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Petentul B. a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 2/II/2/2022 din data de 19.01.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, aceasta fiind soluționată prin încheierea penală nr. 156 din 04.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Judecătoria Săveni.

Judecătoria Săveni a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului întrucât prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni a dispus restituirea plângerii formulate de B. în vederea conformării dispozițiilor art. 289 alin. (2) C. proc. pen., iar împotriva acestei adrese a formulat plângere petentul în temeiul art. 339 din C. proc. pen.

Ulterior, petentul a formulat contestații succesive, ce au fost respinse ca inadmisibile, ajungându-se, în final, în fața Înaltei Curți.

Procedura soluționării, de către instanța de judecată, a plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, precum și calea de atac, în cauzele având acest obiect, este reglementată prin dispozițiile art. 341 din C. proc. pen.

În cauza de față, petentul B. a formulat cale de atac împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 22 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obiectul plângerii formulate în temeiul art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. îl constituie doar soluțiile procurorului, respectiv soluția de clasare sau renunțare la urmărirea penală dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu.

Înalta Curte constată că plângerea poate fi formulată numai împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală. Nu pot face obiectul plângerii dispozițiile administrative dispuse de procuror.

În egală măsură, se reține că potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat una din soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă.

În speță, petentul B. a uzat de calea de atac legală, aceasta fiind soluționată prin încheierea penală nr. 156 din 04.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, de Judecătoria Săveni, prin care s-a dispus respingerea plângerii petentului, astfel încât toate contestațiile succesive, inclusiv prezenta apar ca inadmisibile.

O hotărâre judecătorească, indiferent de materia în care este pronunțată, nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, petentul B. nu are recunoscută calea de atac a contestației împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 22 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 22 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 22 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 noiembrie 2023.