ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1447/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 24 iunie 2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea căsătoriei încheiată de părți, din culpa exclusivă a pârâtei, exercitarea în mod exclusiv de către tată a autorității părintești privind minorii, stabilirea locuinței minorilor la tată, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de " C.", obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 373 lit. c), art. 384 alin. (2), art. 385 alin. (1), art. 398 alin. (1), art. 507 coroborat cu art. 398, art. 400 și art. 402, art. 529 alin. (2), art. 383 alin. (3) din noul C. civ., art. 19 și art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004 .

2.1. Prin sentința civilă nr. 2157 din 07 martie 2022, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 915 C. proc. civ., reținând că textul procedural stabilește o competență cu caracter absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele enumerate, ci fiind obligat să aleagă instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Totodată, instanța a reținut că, din probatoriul administrat în cauză, respectiv din cuprinsul înscrisurilor depuse, din cuprinsul referatului de anchetă socială rezultă că domiciliul efectiv al reclamantului pârât este în Spania, unde acesta are încheiat și un contract individual de muncă, în timp ce pârâta are domiciliul în străinătate, mai exact în Germania .

Cum noțiunea de "locuință" trebuie înțeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuiește efectiv și nu locuința statornică și principală, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 4231 din 23 mai 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut în speță incidența art. 915 alin. (1) C. proc. civ., precum și împrejurarea că în materia divorțului competența este una exclusivă.

Totodată a reținut că, potrivit susținerilor reclamantului coroborate cu raportul de anchetă socială rezultă că, la data de 24.06.2021, data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul locuia împreună cu minorii în Iași, la locuința situată în sat Drăgușeni, com. Drăgușeni, iar pârâta locuia în străinătate. Faptul că, ulterior acestei date, respectiv în momentul efectuării anchetei sociale, la data de 09.11.202, reclamantul plecase temporar în străinătate, cu scopul de a lucra sezonier pentru a-și întreține familia, nu produce efecte cu privire la competența instanței.

Drept urmare, reținând că instanța trebuie să aibă în vedere locuința reclamantului de la data introducerii cererii, iar nu pe aceea ulterioară, de la momentul pronunțării hotărârii, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și, constatând ivit conflictul de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Instanța supremă reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Iași și Judecătoria Sectorului 5 București.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B., prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată de părți și încetarea regimului matrimonial; exercitarea autorității de către tată; stabilirea locuinței minorilor la domiciliul tatălui din jud. Iași; obligarea pârâtei la plata lunară a pensiei de întreținere în cuantum de 1/3 din salariul minim pe economie în favoarea minorilor, calculată de la momentul introducerii acțiunii și până la împlinirea vârstei de 18 ani a minorilor; revenirea pârâtei la numele deținut anterior căsătoriei, acela de "C.".

Ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost determinată de stabilirea diferită, de către instanțele aflate în conflict, a momentului în funcție de care se stabilește competența de soluționare a cauzei.

Prin prezentul demers judiciar reclamantul A. a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri de divorț, astfel că, în speță, competența teritorială se stabilește în raport de dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:"Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că, prin cererea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul a arătat că cei doi soți au avut ultima locuință comună în jud. Iași. Acest ultim domiciliu comun al soților rezultă și din susținerilor părților coroborate cu raportul de anchetă socială. Totodată, din aceste înscrisuri rezultă că la data de 24 iunie 2021, data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul locuia, împreună cu minorii, în județul Iași, în aceeași locuință.

Drept urmare, având în vedere că, în speță, sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe, rezultă că instanța competentă să soluționeze prezenta pricină este judecătoria de la ultimul domiciliu comun al celor doi soți.

Faptul că, ulterior acestei date, respectiv în momentul efectuării anchetei sociale, la data de 09 noiembrie 2021, reclamantul plecase temporar în străinătate, cu scopul de a lucra sezonier pentru a-și întreține familia, nu produce efecte cu privire la competența instanței. Astfel, competența instanței de judecată se stabilește în funcție de locuința reclamantului de la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu în funcție de domiciliul sau reședința acestuia la un moment ulterior.

Or, câtă vreme la data introducerii cererii pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul avea locuința în circumscripția Judecătoriei Iași, la aceeași adresă la care s-a aflat și ultima locuință comună a soților, ținând cont de prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Iași este competentă să soluționeze cererea de desfacere a căsătoriei, astfel cum a fost dedusă judecății.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reține că Judecătoria Cornetu este competentă să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.