ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 291/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 10.11.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B., stabilirea provizorie a locuinței minorilor C. și D. la tată, până la soluționarea definitivă a litigiului asupra fondului; obligarea pârâtei la returnarea copiilor în Timișoara, pentru a putea urma în continuare cursurile grădiniței la care sunt înscriși; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 13765/17.11.2021, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivarea soluției de declinare s-a reținut că, atât timp cât minorii se află în sat Tomești, jud. Iași, iar mama și-a manifestat intenția de a locui cu aceștia în mod statornic, rezultă fără putință de tăgadă din interpretarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 92 alin. (1) C. civ. că în prezent domiciliul minorilor se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași, motiv pentru care se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Iași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 13765 din 17 noiembrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe în soluționarea prezentei cauze, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Timișoara. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii instanța a reținut că, la data de 10.11.2021 reclamantul a introdus pe rolul Judecătoriei Timișoara cererea prin care solicită, pe calea dreptului comun, stabilirea locuinței minorilor la tată și stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, precum și un program de vizită pentru pârâta B..

Astfel, în raport de prevederile art. 998 C. proc. civ. s-a apreciat că Judecătoria Timișoara este instanța competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 998 din C. proc. civ., "cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

În raport de aceste prevederi, în ceea ce privește ordonanța președințială, competenta de soluționare este aceeași cu cea determinată pentru soluționarea cauzei pe fond, determinare care poate fi făcută în abstract de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale (în cazul în care nu este promovată și o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanței cererea pe fondul dreptului), situație în care competența se stabilește în funcție de instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului.

Or, din verificările efectuate în programul de evidență informatizată a instanțelor rezultă că dosarul nr. x/2021, în care instanța urmează a se pronunța asupra fondului dreptului dedus judecății pe calea prezentei ordonanțe președințiale - stabilire domiciliu minor, se află pe rolul Judecătoriei Timișoara, fiind înregistrat în data de 10 noiembrie 2021, aflându-se în procedura de regularizare, astfel că, în raport de dispozițiile art. 998 C. proc. civ., aceleiași instanțe îi revine și competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială.

În același timp, Înalta Curte observă că în cauză instanța este învestită cu o cerere privind stabilirea domiciliului minorului la tată, formulată în contradictoriu cu mama copiilor, despre care se afirmă că a schimbat locuința copiilor minori în altă localitate decât cea unde locuiau ei în mod obișnuit, fără acordul tatălui; față de dispozițiile art. 486 C. civ., această cerere revine spre competentă soluționare instanței de tutelă, care este, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Nu se poate considera, cum a apreciat Judecătoria Timișoara, că domiciliul sau reședința copiilor este acum în județul Iași, față de elementele probatorii disponibile până acum în dosar, întrucât rezultă că minorii au locuit până de curând în Timișoara, unde erau înscriși la grădiniță, acesta fiind domiciliul lor în sensul avut în vedere de norma evocată; în plus, a considera că domiciliul sau reședința copiilor este acolo unde decide un părinte a se stabili împreună cu aceștia, temporar sau definitiv, ar conduce la stabilirea în mod arbitrar a competenței instanței, iar acțiunea mamei pârâte (pretinsă de tatăl reclamant a fi abuzivă) este tocmai cea care a generat litigiul, astfel încât ea nu poate produce efectul avut în vedere la prima declinare.

În raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2022.