ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5490/2021

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a suspendat judecarea recursului formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu intimații pârâți B., Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Antifraudă Fiscală nr. 4 Târgu Jiu - din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală, împotriva sentinței nr. 839 din data de 31 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2020, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a menținut măsura suspendării judecării cauzei, dispusă prin încheierea de ședință din 16 septembrie 2019.

Împotriva încheierilor de ședință din data de 16 septembrie 2019 și 25 mai 2020 ale Curții de Apel Craiova, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 5067 pronunțată în data de 8 octombrie 2020 în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor din data de 16 septembrie 2019 și 25 mai 2020 ale Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această deciziei, instanța de recurs, după verificarea actelor dosarului, a reținut că, în cauză, reclamantul a fost legal citat la adresa indicată în cererea de chemare în judecată și faptul că niciuna dintre părțile în litigiu nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 411 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ., și nici nu s-a făcut dovada vreunei justificări pentru absența acestora la termenele din 16 septembrie 2019 și 25 mai 2020.

Așa fiind, instanța de control judiciar a constatat temeinicia măsurii suspendării judecății cauzei dispuse de instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 411 punctul 2 din C. proc. civ., iar reluarea judecății nu poate fi posibilă decât ca urmare a unei cereri de redeschidere a judecății formulată de partea interesată, în condițiile art. 415 din C. proc. civ.

Este adevărat că, în speță, recurentul a formulat două cereri de repunere pe rol a cauzei, dar, așa cum a reținut și instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2020, prin care a menținut măsura suspendării judecării cauzei, "din actele dosarului și cererile formulate de părți, nu rezultă că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă".

Înalta Curte a constatat că este nefondată și critica referitoare la decizia nr. 2569 din data de 15 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul reclamantului și casată încheierea recurată, fiind trimisă cauza în vederea continuării judecății, deoarece la pronunțarea acesteia instanța a avut în vedere o situație diferită față de cea reținută în prezenta cauză, respectiv a constatat că intimata-pârâtă a fost prezentă la termenul de judecată la care instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei.

Împotriva deciziei nr. 5067 pronunțată la 8 octombrie 2020 în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire A., care invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea cererii, anularea deciziei și rejudecând să se admită recursul, în sensul admiterii cererilor sale de repunere pe rol a cauzei, trimițând, din nou, dosarul la Curtea de Apel Craiova pentru continuarea judecății.

După expunerea pe larg a istoricului speței, revizuentul a susținut următoarele:

- decizia nr. 5067/2020 pronunțată de I.C.C.J. - S.C.A.F. încălcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2569/2019 pronunțată de I.C.C.J. - S.C.A.F. privind tranșarea acelorași chestiuni juridice legată de interpretarea și aplicarea prevederilor art. 415 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ.

- prin decizia nr. 5067/2020 Înalta Curte nu s-a pronunțat cu privire la recursul promovat în limitele deduse judecății, cale de atac ce viza încălcarea prevederilor art. 415 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și a dezlegărilor deciziei cu nr. 2569/15 mai 2019 a Î.C.C.J. București .

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 mai 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cauza și cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța are avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Revizuentul a solicitat a se constata că prin decizia nr. 5067/2020 Înalta Curte nu s-a pronunțat cu privire la recursul promovat în limitele deduse judecății, cale de atac ce viza încălcarea prevederilor art. 415 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și a dezlegărilor deciziei cu nr. 2569/15 mai 2019 a Î.C.C.J. București.

Conform art. 509 alin. (1) pct. I teza întâi din C. proc. civ.:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

Cu referire la acest motiv de revizuire, se reține că, în sensul dispozițiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilității, pretinsa pronunțare a instanței extra petita sau minus petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

În calea de atac extraordinară a revizuirii, în concret trebuie verificat dacă instanța s-a pronunțat asupra căii de atac sau acțiunii prin dispozitiv, dacă a dat mai mult decât s-a cerut, depășind limitele investirii sau a omis a se pronunța asupra lucrurilor care s-au cerut.

Verificând dispozitivul deciziei a cărei revizuire se solicită, se constată că instanța de fond a respins recursul ca nefondat, răspunzând criticilor părții recurente în ceea ce privește cererile sale vizând suspendarea, repunerea pe rol a cauzei și respectarea unei decizii pronunțate anterior.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, revizuentul critică soluția dată în recurs, ceea ce depășește limitele procedurale în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii, întrucât legea nu a urmărit "să deschidă părților calea recursului la recurs".

Reiese foarte clar că revizuentul încearcă, pe cale revizuirii, să obțină rejudecarea recursului, reaprecierea probelor, și reinterpretarea dispozițiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecății, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 5067 pronunțată în data de 8 octombrie 2020 în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor din data de 16 septembrie 2019 și 25 mai 2020 ale Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, prin decizia nr. 2569 pronunțată la 15 mai 2019 în dosarul nr. x/2015, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva încheierii din 18 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, a casat încheierea atacată și rejudecând, a admis cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul A. și a trimis cauza la instanța de fond în vederea continuării judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În prezenta cauză este incident aspectul vizând faptul că, cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Așa cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuție, nu este suficientă invocarea excepției, trebuie ca instanța în fața căreia s-a invocat să fi omis să o analizeze.

Or, se poate observa, în ceea ce privește încălcarea deciziei cu nr. 2569/15 mai 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, că instanța de recurs a răspuns la această critică, precizând ca decizia menționată a avut la bază un aspect ce nu se regăsește în prezenta cauză, respectiv prezența uneia dintre părți la termenul la care s-a dispus suspendarea.

În acest context, dacă instanța sesizată a răspuns la această critică, apărarea nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai autoritatea de lucru judecat a deciziei atacate.

Cu alte cuvinte nu îi este permis unei instanțe de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare (în măsura în care aceasta există) și nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții și nu să cenzureze o judecată anterioară.

Instanța de revizuire apreciază că, în realitate, prin demersul său, situat în afara dispozițiilor procedurale în materie, revizuentul pune în discuție dezlegări definitive, intrate în autoritatea de lucru judecat, nesocotind faptul că revizuirea se constituie într-un remediu extraordinar, care sancționează încălcări procedurale și nu într-o nouă cale de atac deschisă controlului de legalitate.

Promovarea revizuirii, în contextul menționat, periclitează însăși securitatea raporturilor juridice, de vreme ce este contestată, altfel decât pentru motive strict prevăzute de lege, o hotărâre definitivă intrată ea însăși în autoritatea de lucru judecat, astfel cum s-a statuat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei" (hotărârea Mitrea împotriva României).

De asemenea, Curtea, în alte decizii de speță (Cauza Iordan Iordanov și alții contra Bulgariei), a statuat asupra faptului că divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul căilor extraordinare de atac, prin care să se desființeze hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.

Cererea de revizuire formulată în cauză este, astfel, nefondată, situându-se, prin modalitatea în care este dedusă judecății, în afara sistemului legal al căilor de atac și tinzând la periclitarea securității raporturilor juridice, prin contestarea unei hotărâri definitive, intrate ea însăși, în autoritatea de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, constatând că argumentele invocate de revizuent nu demonstrează temeinicia motivelor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 513 din același cod, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 5067 din 8 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 11 noiembrie 2021.