ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5067/2020

Ședința publică din data de 08 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a suspendat judecarea recursului formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu intimații pârâți B., Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Antifraudă Fiscală nr. 4 Târgu Jiu - din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală, împotriva sentinței nr. 839 din data de 31 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2020, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a menținut măsura suspendării judecării cauzei, dispusă prin încheierea de ședință din 16 septembrie 2019.

Împotriva încheierilor de ședință din data de 16 septembrie 2019 și 25 mai 2020 ale Curții de Apel Craiova, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a arătat că prin decizia nr. 2569/15.05.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 18 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2015. A casat încheierea recurată și, rejudecând cauza a admis cererea de repunere pe rol formulată de A. și a trimis cauza la instanța de fond, pentru continuarea judecății.

Prin urmare, recurentul a apreciat că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus continuarea judecății și nu luarea altor măsuri procesuale.

De asemenea, recurentul a susținut că a trimis, prin fax, note de ședință prin care a solicitat continuarea judecării cauzei, conform motivelor pe care le-a invocat.

Recurentul a precizat că a formulat cereri de repunere pe rol a cauzei, la data de 10 martie 2020 și 25 mai 2020.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 223 din C. proc. civ.:

"Art. 223. - (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."

Potrivit art. 411 alin. (1) din C. proc. civ. "Judecătorul va suspenda judecata: […] 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Din verificarea actelor dosarului, rezultă că, în cauză, reclamantul a fost legal citat la adresa indicată în cererea de chemare în judecată și faptul că niciuna dintre părțile în litigiu nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 411 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ., și nici nu s-a făcut dovada vreunei justificări pentru absența acestora la termenele din 16 septembrie 2019 și 25 mai 2020.

Așa fiind, instanța de control judiciar constată temeinicia măsurii suspendării judecății cauzei dispuse de instanță, în temeiul dispozițiilor art. 411 punctul 2 din C. proc. civ., iar reluarea judecății nu poate fi posibilă decât ca urmare a unei cereri de redeschidere a judecății formulată de partea interesată, în condițiile art. 415 din C. proc. civ.

Este adevărat că, în speță, recurentul a formulat două cereri de repunere pe rol a cauzei, dar, așa cum a reținut și instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2020, prin care a menținut măsura suspendării judecării cauzei, "din actele dosarului și cererile formulate de părți, nu rezultă că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă".

Înalta Curte constată că este nefondată și critica referitoare la decizia nr. 2569 din data de 15 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul reclamantului și casată încheierea recurată, fiind trimisă cauza în vederea continuării judecății, deoarece la pronunțarea acesteia instanța a avut în vedere o situație diferită față de cea reținută în prezenta cauză, respectiv a constatat că intimata-pârâtă a fost prezentă la termenul de judecată la care instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor din data de 16 septembrie 2019 și 25 mai 2020 ale Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 octombrie 2020.