ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2029/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 26 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea în parte a Hotărârii de Guvern nr. 1000 din 23 decembrie 2015, în sensul de a fi eliminată din anexa hotărârii Legea nr. 78/2000, întrucât inserarea acestui act normativ în cadrul faptelor pentru care se înscriu informații în cazierul fiscal al contribuabililor este nelegală, fiind în contradicție flagrantă cu dispozițiile Ordonanței nr. 39/26 august 2015.

Totodată, a solicitat suspendarea acestui act administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 120 din 21 martie 2019, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva Guvernului României, având ca obiect suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr. 1000 din 23.12.2015, până la pronunțarea instanței de fond.

La data de 22 aprilie 2019, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 120 din 21 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal la data de 3 mai 2019, sub dosar nr. x/2019.

La termenul din 26 februarie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 120 din 21 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 15 decembrie 2020, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

Asupra excepției perimării, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

Cum în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 120 din 21 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.