ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5432/2021

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 18 iulie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, A. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii nr. 28 din 21 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată de petent împotriva sentinței civile nr. 223/11.04.2018, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 128 din 27 martie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a constatat perimată contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii nr. 28 din 21 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 128 din 27 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., susținând că hotărârea este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 157 alin. (1) lit. c), g), k) și j), art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1), art. 416 alin. (1), art. 248 alin. (5) și art. 424 alin. (5) C. proc. civ.

Încheierea de suspendare a judecării cauzei Prin încheierea din 7 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că partea, deși legal citată nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Cererea de repunere pe rol a cauzei La data de 21 aprilie 2021, s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-reclamant A.. II. Soluția instanței de recurs În ceea ce privește cererea de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte o va respinge, reținând că aceasta a fost depusă la dosarul cauzei după împlinirea termenului de perimare. Pentru a produce efectul întreruptiv al termenului de perimare, cererea de reluare a judecării cauzei trebuie formulată în interiorul termenului de 6 luni de la data suspendării judecării cauzei, conform art. 417 C. proc. civ.. În cauză, judecarea recursului a fost suspendată prin încheierea din 07.10.2020, iar cererea de reluare a judecății a fost depusă prin poștă, la data de 19.04.2021, conform ștampilei aplicată pe plicul aflat la fila x verso din dosarul de recurs, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. În plus, chiar dacă cererea recurentului ar fi fost depusă în termen, Înalta Curte constată că, deși a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, recurentul nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. Or, cererile de repunere pe rol neînsoțite de solicitarea de judecată în lipsă nu pot constitui acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care instanța a dispus suspendarea pentru lipsa părților și în absența unei cereri de judecată în lipsă, deoarece nu se poate păși nici ulterior la continuarea judecății în lipsa unei solicitări exprese de judecare în lipsă, care, anterior, a condus la suspendare. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei și va examina excepția de perimare, invocată din oficiu, pe care o constată a fi întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 07.10.2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părții, legal citată, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 07.10.2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 07.04.2021. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către recurent, înăuntrul termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului aptă să producă efectul întreruptiv al perimării, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,