Decizia nr. 5965/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 14/2019 a Curții de Apel Craiova

Hotărârea Curții de Apel Craiova Prin sentința civilă nr. 14 din 14 ianuarie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a constatat perimată cererea de reexaminare formulată de A. împotriva sentinței nr. 243 din 20 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, având ca obiect reexaminare amendă judiciară.

Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 2806 pronunțată la data de 24 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 14/2019 din 14 ianuarie 2019 a Curții de Apel Cariova, secția contencios administrativ și fiscal ca tardive formulat.

Contestația în anulare exercitată în cauză Împotriva Deciziei nr. 2806/14 ianuarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, a formulat contestație în anulare contestatorul A. întemeiată pe dispozițiile art. 503 C. proc. civ.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 30 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării contestației în anulare formulată de contestatorul A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că deși legal citat, contestatorul nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Încheierea de menținere a măsurii suspendării judecării contestației în anulare. La data de 20 august 2020, contestatorul A. a formulat cerere de reluare a judecării contestației în anulare formulată. Prin încheierea de ședință din 08 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus menținerea măsurii suspendării judecării contestației în anulare formulată de contestatorul A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii desi procedura de citare a fost legal îndeplinită, constatând că nici de această dată nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă. În atare situație, a apreciat Înalta Curte că subzistă motivele suspendării judecării cauzei dispuse prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2020 fiind în continuare incidente dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La data de 19 aprilie 2021, contestatorul A. a formulat cerere de reluare a judecării contestației în anulare.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2021, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția perimării contestației în anulare formulată de contestatorul A., observând instanța că prezenta cauză a stat în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni. În vederea punerii în discuția părților a excepției perimării, a fost acordat termen la data de 25 noiembrie 2021. Aalizând excepția invocată, Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 08 octombrie 2020, a fost menținută măsura suspendării judecării contestației în anulare, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Constată Înalta Curte că la data de 19 aprilie 2021, contestatorul A. a formulat cerere de reluare a judecării contestației în anulare, cerere ce nu a fost formulată în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 Cod perocedură civilă. Încheierea de ședință din data de 08 octombrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 08 aprilie 2021, astfel că cererea de reluare a judecării cauzei din data de 19 aprilie 2021, fiind formulată cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de 416 alin. (1) C. proc. civ., nu constituie act întrerupător al termenului de perimare anterior menționat. Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Din cuprinsul art. 416 C. proc. civ. rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt cele două elemente esențiale care definesc perimarea ca pe o sancțiune procedurală, dar și ca o prezumție de desistare de la judecată. Cu alte cuvinte, perimarea are, astfel, atât caracter de sancțiune a neglijenței părții, cât și caracterul unei prezumții de desistare tacită. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării contestației în anulare potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,