ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 314/2021

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 5770 din 21.11.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat recursul formulat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 27 din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat și, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat numitului B., amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Prin încheierea din data de 26 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de petentul B. împotriva amenzii judiciare stabilite prin decizia nr. 5770 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei încheieri B. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a fost invocată încălcarea art. 159 și art. 157 din același cod, contestatorul apreciind că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, astfel încât nu a fost prezent la judecată.

Totodată, a susținut că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1), art. 191 alin. (1) Cod procedură, cererea de reexaminare a amenzii aplicate fiind respinsă în mod nelegal, deși aceasta a fost corect motivată în fapt și în drept .

Nu în ultimul rând, contestatorul a invocat și dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituția României și art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004, apreciind că deciziile CCR se aplică de către Parlamentul și Guvernul României, iar nu de către instanțele judecătorești, întrucât judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, iar decizia CCR nr. 344/2012 nu este lege.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea căii extraordinare de atac formulate, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Conform acestui text de lege: (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: ... 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Raportat la definiția legală a acestei căi de atac, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității invocată de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, fiind neîntemeiate susținerile acesteia referitoare la neatacarea unei decizii a instanței de recurs, față de caracterul definitiv al încheierii pronunțate asupra cererii de reexaminare, reglementată drept "cale de atac" împotriva unei amenzi judiciare.

Pe fondul contestației în anulare, se constată invocarea ambelor cazuri reglementate de dispozițiile art. 503 C. proc. civ. sus-enunțate, însă, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se observă că citația emisă pentru termenul din 26.06.2020 a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 157 C. proc. civ., conține toate elementele esențiale obligatorii, procedura de înmânare/comunicare fiind îndeplinită printr-un agent procedural al Judecătoriei Slatina, conform înscrisurilor aflate la filele x .

Dată fiind această împrejurare și faptul că absența contestatorului de la termenul de judecată nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate, dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

În ceea ce privește al doilea motiv al contestației în anulare - art. 503 alin. (2) pct. 2 din același cod, se reține că acesta reglementează contestația în anulare specială și se referă la situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Pe calea contestației în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres și limitativ prevăzute de lege (necompetența, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, nepronunțarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză).

Înțelesul noțiunii de "eroare materială" vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situații în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei cu ocazia judecării căii de atac a recursului. Or, pronunțarea unei soluții contrare celei pe care o apreciază contestatorul a fi fost corectă nu se încadrează în această sintagmă, ci reprezintă critici de legalitate vizând pretinse erori de judecată, constituind astfel un veritabil recurs, imposibil de analizat pe calea contestației în anulare.

Se constată, de asemenea, faptul că dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituția României și art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004, invocate de contestator nu prezintă relevanță în cauză și nu au influențat modul de soluționare a cererii de reexaminare formulate, astfel că susținerile referitoare la aplicarea deciziilor CCR nu pot fi încadrate în acest caz de contestație în anulare.

Pentru considerentele expuse, constatând că, deși formal contestatorul și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ., în realitate aspectele învederate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele expres și limitativ prevăzute de legiuitor, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de B. împotriva încheierii din data de 26 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2021.