ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4263/2023

Ședința publică din data de 3 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 15 iulie 2020 pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2020 reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, solicitând instanței de judecată ca pe baza probelor ce vor fi administrate să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună următoarele, și anume:

- anularea Deciziei de impunere nr. x din 06.12.2016;

- anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x din 06.12.2016;

- anularea Deciziei de soluționare a contestației, act administrativ fiscal ce nu i-a fost comunicat.

Prin sentința civilă nr. 20 din data de 19 ianuarie 2021, Curtea de Apel Craiova – secția a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea pentru lipsa calității procesauale active a reclamantului.

Împotriva sentinței civile nr. 209 din 19 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Prin încheierea din 13 iunie 2023, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-reclamant A. și a amânat judecarea cauzei în vederea discutării excepției de perimare.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Astfel, perimarea operează dacă timp de 6 luni nu s-a săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei. De asemenea, este necesar ca această situație să fie determinată de lipsa de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 din C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Fiind un termen procedural stabilit pe luni, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., conform cărora acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În speță, prin încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cererii de recurs în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., reținând că, deși legal citate, părțile nu s-au prezentat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Așadar, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, nefiind întrerupt sau suspendat. În acest sens, este de observat că, deși recurentul a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, aceasta a fost respinsă întrucât nu a fost însoțită de o solicitare de judecare a cauzei în lipsă, situație în care nu s-a putut reține formularea cererii cu intenția de a continua judecata cauzei. În consecință, această cerere nu a întrerupt cursul perimării, nefiind un act de procedură făcut în vederea judecării procesului, astfel că termenul de perimare s-a împlinit la 15 martie 2023.

În situația expusă, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (15 noiembrie 2022) și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății (cererea de repunere pe rol a cauzei din 14 martie 2023, fiind respinsă, astfel cum s-a arătat mai sus, nu are această valență procesuală) și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, astfel încât judecata cererii de recurs formulate de recurentul A. s-a perimat.

Ca urmare, văzând dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va constata perimat recursul formulat împotriva sentinței nr. 20/2021 din data de 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 20/2021 din data de 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată astăzi, 3 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.