ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2266/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara la 23.11.2021, sub nr. x/2021, contestatoarea A. S.A, în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestație la executare solicitând a se constata necompetența teritorială a BEJ C., cu consecința constatării nulității absolute a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional de către un executor necompetent; să se constate necompetența teritorială a Judecătoriei Hunedoara ca instanță de executare și, pe cale de consecință, să se anuleze încheierea de incuviințare a executării silite nr. 2593/29.10.2021 a Judecătoriei Hunedoara pronunțată în dosar nr. x/2021. A mai solicitat să se anuleze, în totalitate, actele de executare silită efectuate în dosarul executional nr. x/2021, precum și pe cele care vor fi efectuate în continuare având în vedere că debitul principal - dobânda legala la care banca a fost obligată prin titlul executoriu, sentința civilă nr. 1920/2018 a Judecătoriei Hunedoara - a fost achitat voluntar de către bancă integral, anterior demarării executarii silite; să se dispună întoarcerea executării silite pentru sumele executate nelegal în dosarul de executare silită nr. x/2021 și suspendarea executării silite în dosar execuțional nr. x/2021 BEJ C. din Hunedoara până la soluționarea prezentei contestații la executare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 477 din 06.04.2022, Judecătoria Hunedoara a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Hunedoara a reținut, în esență, incidența prevederilor art. 651 C. proc. civ., astfel că, față de faptul că sediul debitoarei contestatoare este în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța de executare competentă pentru soluționarea contestației din speță este această din urmă instanță.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, a pronunțat sentința civilă nr. 7970 din 07.09.2022, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, în speță, raportat la art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială a fost invocată la al doilea termen de judecată și potrivit celor statuate în Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Hunedoara, devenită competentă prin neinvocarea excepției în termenul prevăzut de art. 130 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Hunedoara și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Prioritar, Înalta Curte reține că excepția de necompetență teritorială a fost invocată, din oficiu, de către Judecătoria Hunedoara, cu respectarea prevederilor art. 130 C. proc. civ., coroborate cu art. 131 alin. (2) din același cod, având în vedere lipsa dosarului execuțional la primul termen de judecată și a cererii de amânare formulate la acel termen de intimată.

Obiectul cauzei în privința căreia s-a ivit prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de contestația la executare formulată de contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimata B..

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.".

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, prin încheierea de încuviințare a executării silite nr. 2593/29.10.2021 a Judecătoriei Hunedoara pronunțată în dosar nr. x/2021, la cererea creditoarei B. împotriva debitoarei A. S.A. a fost încuviințată executarea silită a dispozițiilor din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1920/28.11.2018, pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr. x/2018, definitivă, prin decizia Curții de Apel Alba Iulia nr. 226/02.09.2020, pentru realizarea obligației de plată de 1.617,42 CHF, reprezentând dobânda legală aferentă sumelor plătite de creditoare în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive, 10.00 RON taxă legalizare, la care se adaugă cheltuielile de executare silită prin oricare din modalitățile prevăzute de lege.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 2593/29.10.2021 a Judecătoriei Hunedoara, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, revine acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunțat și Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat că "paragraful 71...ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare."

Aplicând pentru identitate de raționament aceste statuări și în speța de față, se reține că în ceea ce privește competența de soluționare a contestației la executare, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Hunedoara, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță, în raport de alte criterii, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Hunedoara, ca instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Hunedoara este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.