ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1912/2021

HOTĂRÂRE

30.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1912/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin contestatia la executare formulata la 10 iunie 2020 și înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finantelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea executării silite și a actelor de executare emise de SCPEJ B. în dosarul de executare nr. 76/E/2020 și a încheierii nr. 1529 de încuviințare a executării silite din 13 martie 2020, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare.

Prin sentința civilă nr. 237 din 15 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) și art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care instituie o competență exclusivă de soluționare a contestației la executare în favoarea judecătoriei de la domiciliul sau sediul debitorului, la data începerii executării silite.

Ca situație de fapt, s-a reținut că, prin încheierea nr. 1529/2020 pronunțată la 13 martie 2020, în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. x/2020 al SEJ B. împotriva debitorilor Ministerul Finantelor Publice si Tribunalul Bihor, creditoarea alegând să învestească cu cererea sa Judecătoria Oradea, în circumscripția căreia se află sediul debitorului Tribunalul Bihor având în vedere pluralitatea de debitori cu sedii aflate în circumscripția unor judecătorii diferite din cadrul executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2020 al SEJ B..

Constatând că nu există dispoziție specială în materia executării silite cu privire la stabilirea instanței de executare în cazul pluralității de debitori, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 112 C. proc. civ., creditorul având opțiunea de a învesti cu cererea de executare silită instanța în circumscripția căreia se află domiciliul/sediul oricăruia dintre debitorii principali.

Față de calitatea creditoarei de grefier în cadrul Tribunalului Bihor, s-a reținut și incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. cu privire la sesizarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, în situația în care un judecător sau grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia.

Reținând manifestarea opțiunii intimatei creditoare, în raport de dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 651 alin. (1) din același act normativ, ce nu poate fi neglijată, dar care contravine dispozițiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 București a făcut aplicarea dispozițiilor acestui ultim text de lege și a declinat competența de soluționarea a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, ce se află în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinată Curții de Apel Oradea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Alba Iulia a pronunțat încheierea civilă nr. 1246 din 26 mai 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3), precum și art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care instituie o competență teritorială de ordine publică pentru soluționarea contestației la executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului.

Ca situație de fapt s-a reținut că, prin încheierea civilă nr. 1529 din 13 martie 2020, în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. x/2020 al BEJ B., împotriva debitorilor Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Bihor, în baza titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 37/2008 a Curții de Apel Oradea, încheierea din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Oradea și decizia civilă nr. 33/2020 R a Curții de Apel Oradea, precum și că cererea de executare silită a fost formulată de creditorul urmăritor A. care are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Bihor.

Cu referire la o decizie de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că, în cadrul executării silite desfășurate împotriva mai multor debitori, executorul judecătoresc are opțiunea de a învesti cu cererea de executare silită instanța în circumscripția căreia se află domiciliul/sediul oricărui debitor principal, în speță fiind instanțe competente atât Judecătoria Oradea cât și Judecătoria Sectorului 5 București, în raport de sediul debitorilor.

S-a apreciat că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt parțial incidente în speță. În privința încuviințării executării silite, procedură necontencioasă în cadrul căreia nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, s-a reținut că art. 127 C. proc. civ. nu-și găsește aplicabilitatea având în vedere rațiunea normei de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părților, iar în prezenta contestație la executare în care debitorul Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de contestator/reclamant, iar creditoarea A., calitatea de intimată/pârâtă, de asemenea art. 127 C. proc. civ. nu este incident întrucât nu creditoarea A., grefier în cadrul Tribunalui Bihor, a introdus cererea de chemare în judecată, ci debitorul Ministerul Finanțelor Publice.

S-a apreciat că, în situația în care contestația la executare ar fi fost introdusă de debitorii Tribunalul Bihor și/sau Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea nu ar mai fi fost competentă, în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și calitatea de reclamanți a debitorilor, competente devenind toate judecătoriile din circumscripțiile curților de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, printre care și Judecătoria Alba Iulia.

Reținând că, potrivit art. 116 C. proc. civ., în cazul competenței alternative, alegerea instanței aparține reclamantului, precum și faptul că Judecătoria Sectorului 5 București, ca instanță de executare competentă alternativ să soluționeze contestația la executare, a fost legal sesizată de contestator, alegerea acestuia determinând în mod irevocabil prorogarea de competență, cu consecința înlăturării competenței teritoriale a oricărei alte instanțe, Judecătoria Alba Iulia a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Alba Iulia și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (nepublicată), a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speță, Judecătoria Oradea, prin încheierea civilă nr. 1529 din 13 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a încuviințat executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. x/2020 al BEJ B., împotriva debitorilor Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Bihor, în baza titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 37/2008 a Curții de Apel Oradea, încheierea din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Oradea și decizia civilă nr. 33/2020 R a Curții de Apel Oradea

Reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare inițiată de Colegiul de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte constată însă, că intimata creditorare are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Bihor, căruia i-ar reveni compența de soluționare a pricinii în calea de atac.

În atare situație, se apreciază că devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., fiind îndeplinită condiția pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinată Curții de Apel Oradea, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Oradea, instanță care ar fi fost competentă să judece cererea, potrivit art. 651 alin. (3), coroborat cu art. 714 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum s-a menționat anterior.