ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 507/2021

HOTĂRÂRE

16.03.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 507/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 16 martie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 03.08.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat admiterea contestației la executare și, pe cale de consecință, anularea actelor de executare silită emise de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 3046/2019, precum și a executării silite înseși; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința nr. 7301 din 19 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II - a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin încheierea nr. 23/2020 din data de 09.01.2020, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, a fost încuviințată executarea silită împotriva tuturor debitorilor.

S-a arătat că, aplicând în mod corespunzător prevederile art. 112 C. proc. civ. la faza execuțională a procesului civil, creditoarea a ales instanța de executare ca fiind Judecătoria Oradea, întrucât debitorul Tribunalul Bihor are sediul în municipiul Oradea. Drept urmare, instanța a apreciat că Judecătoria Oradea este instanța competentă în vederea soluționării incidentelor apărute în executarea silită, inclusiv contestațiile la executare, cum este cea din prezenta cauză.

Împrejurarea că, ulterior, a fost pronunțată o altă încheiere de încuviințare a executării silite de către Judecătoria Sectorului 5 București nu poate conduce la o altă concluzie, fiindcă, de la momentul introducerii cererii de executare silită, creditoarea a ales instanța de executare, adresându-se unui executor judecătoresc din circumscripția Curții de Apel Oradea, competent să efectueze executarea silită în raport de debitorul cu sediul în mun. Oradea. În plus, instanța a apreciat că se impune respectarea principiului unicității instanței de executare, motiv pentru care, în cazul titlurilor executorii ce se referă la debitori aflați în circumscripții diferite ale instanțelor judecătorești, atunci când executarea silită este începută cu privire la toți debitorii, creditorul are dreptul de a alege instanța de executare de la domiciliul/sediul unuia dintre debitori, operând prorogarea de competență a acestei instanțe și cu privire la ceilalți debitori.

Prin sentința nr. 772 din 11 februarie 2021, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite și a contestației la executare în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul debitorului.

Constatând că în speța de față contestatorul-debitor este Ministerul Finanțelor Publice, care își are sediul în București, b-dul. x nr. 16, ce se află în circumscripția Judecătoriei Sector 5 București, s-a arătat că în mod corect a introdus contestatorul prezenta contestație la Judecătoria Sector 5, această instanță fiind competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este de competența instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.. Mai mult, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

În cauza pendinte, se constată că prin încheierea nr. 23/2020 din data de 09.01.2020, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de B.E.J. B. și a fost încuviințată executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 37/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, decizia civilă nr. 943/2010-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009 și încheierea din 11.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008.

Pe de altă parte, prin încheierea Judecătoriei Sectorului 5 București din data de 10.01.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de B.E.J. B. și a fost încuviințată executarea silită în temeiul aceluiași titlu executoriu.

Înalta Curte, ținând seama de exigențele art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și luând în considerare că prima instanță învestită de contestatorul debitor este Judecătoria Sectorului 5 București, care a dobândit calitatea de instanță de executare ca efect al pronunțării menționatei încheieri din 10.01.2020, urmează a constata că, în speță, acestei instanțe îi revine competența de a soluționa contestația la executare, fiind lipsită de temei măsura de desesizare în favoarea unei alte instanțe. Astfel, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.