ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 948/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.07.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a chemat în judecată pe intimata A., solicitând instanței admiterea cererii de suspendare a executării silite în dosarul de executare nr. 398/E/2019 al B., până la soluționarea contestației la executare; admiterea contestației la executare, anularea somației nr. x din 12.06.2020 și a încheierii de numire a expertului din 25.03.2020 emise de B. în dosarul de executare nr. 398/E/2019, anularea executării silite înseși, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 283 din 29.01.2020 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 8150 din 15 decembrie 2020, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Oradea, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și că executarea silită împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație la executare a fost demarată la solicitarea creditoarei A. împotriva debitorilor Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor-Oradea, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă sentința civilă nr. 63/2008 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1136/2009-R a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr. x/2009, lămurită prin încheierea din 19.12.2019 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr. x/2008

Luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înțeles să învestească Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviințare a executării silite pentru toți debitorii (unii dintre ei având sediul în Oradea, jud. Bihor, iar alții având sediul în București, sector 5), având în vedere art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar prin încheierea nr. 283 din 29.01.2020 pronunțată de către Judecătoria Oradea în cadrul dosarului nr. x/2020, a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2019

Judecătoria Sectorului 5 București a avut în vedere, totodată, dispozițiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora alegerea instanței în situația în care mai multe instanțe sunt deopotrivă competente aparține titularului cererii de încuviințare a executării silite în cadrul fazei de executare, adică executorului judecătoresc, acesta înaintând solicitarea creditoarei de executare silită către una dintre instanțele competente, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, competența de soluționare a prezentei contestații la executare revine Judecătoriei Oradea, care a și reținut calitatea sa de instanță de executare în momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Oradea a pronunțat sentința civilă nr. 933 din 19 februarie 2021, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite și a contestației la executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului. Astfel, singurul criteriu legal pentru stabilirea competenței de soluționarea a contestației la executare și a suspendării executării silite este dat de domiciliul/sediul debitorului de la momentul sesizării organului de executare.

Judecătoria Oradea a apreciat că nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare prin raportare la "instanța care a încuviințat executarea silită", unicul criteriu fiind, așa cum s-a subliniat deja, "sediul sau domiciliul debitorului". Din dispozițiile legale nu reiese existența vreunui principiu în sensul că prin încuviințarea executării silite respectiva instanță "și-a câștigat competența" de soluționare și a celorlalte cereri și contestații formulate ulterior pe parcursul executării silite. Un exemplu relevant în acest sens ar fi situația în care executarea silită ar fi fost încuviințată de către o instanță necompetentă teritorial, iar, conform interpretării că instanța care a încuviințat executarea silită a devenit competentă să judece și contestația la executare, contestația prin care debitorul invocă acest motiv de nelegalitate a executării silite demarate împotriva sa ar trebui introdusă deci la instanța ce a încuviințat executarea, deși necompetentă teritorial prin raportare la dispozițiile art. 651 C. proc. civ.

În consecință, constatând că în speța de față contestatorul-debitor este Ministerul Finanțelor Publice, care își are sediul în București, Bd. x, ce se află în circumscripția Judecătoriei Sector 5 București, în mod corect a introdus contestatorul prezenta contestație la Judecătoria Sector 5, această instanță fiind competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Oradea și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Obiectul cauzei în privința căreia s-a ivit prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimata A., prin care s-a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării silite în dosarul de executare nr. 398/E/2019 al B., până la soluționarea contestației la executare; admiterea contestației la executare, anularea somației nr. x din 12.06.2020 și a încheierii de numire a expertului din 25.03.2020 emise de B. în dosarul de executare nr. 398/E/2019, anularea executării silite înseși, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 283 din 29.01.2020 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare."

Înalta Curte reține că, în materia executării silite, stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Conform acestei norme legale, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Prin raportare la normele legale enunțate, Înalta Curte reține că instanțele deopotrivă competente să soluționeze contestația la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

Ca atare, în absența unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanței de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 și art. 116 C. proc. civ., contestatorul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestației la executare la Judecătoria Sectorului 5 București, în a cărei rază teritorială de află sediul contestatorului, se apreciază că acesta a făcut alegerea de competență, fixând competența de soluționare a contestației la executare, în mod definitiv, în favoarea acestei instanțe.

Împrejurarea că Judecătoria Oradea a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite nu este de natură să atragă, în mod automat, competența acestei instanțe în soluționarea contestației la executare, întrucât nu există niciun text de lege care să statueze că, odată ce instanța s-a pronunțat în acest sens, ea devine competentă să soluționeze inclusiv contestațiile la executare, în condițiile în care se constată existența unei norme de competență pentru soluționarea contestației la executare ca fiind cea de la domiciliul sau sediul debitorului, iar, în cauză, sediul debitorului Ministerul Finanțelor Publice este în București.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită (hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Cluj și Curtea de Apel Oradea), rezultă că, în speță, creditoarea are calitatea de judecător la Tribunalul Bihor.

Acest aspect ar fi putut atrage incidența art. 127 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Însă, în situația de față, contestatorul nu a înțeles să invoce aceste dispoziții legale, ci a optat pentru sesizarea instanței de la sediul său.

Reținând că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. definește instanța de executare, Înalta Curte constată că prezenta contestație la executare revine, spre competentă soluționare, Judecătoriei Sectorului 5 București, aceasta fiind prima instanță competentă sesizată de contestator.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2021.