ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1970/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 17 februarie 2020, Ministerul Finanțelor Publice a formulat contestație la executare împotriva somației nr. x din 27 ianuarie 2020 emisă de Societatea de Executori Judecătorești A. în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite însăși, precum și împotriva încheierii nr. 16 din 8 ianuarie 2020 de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimatele B., C. și D..

Prin cererea modificatoare (completatoare), Ministerul Finanțelor Publice a arătat că înțelege să formuleze contestație la executare și împotriva somației de plată nr. x din 2 aprilie 2020, a încheierii de stabilire a valorii creanței urmărite, precum și a adresei de înființare a popririi emisă la data de 2 aprilie 2020 de Societatea de Executori Judecătorești A. în dosarul execuțional nr. x/2019

2.1. Prin sentința nr. 8146 din 15 decembrie 2020, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Oradea.

S-a constatat prin prisma art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., că aparține Judecătoriei Oradea, instanță care a reținut calitatea sa de instanță de executare în momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, competența de soluționare a contestației la executare.

S-a luat în considerare faptul că executorul judecătoresc, având în vedere pluralitatea de debitori, a înțeles să învestească Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviințare a executării silite pentru toți debitorii, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar prin încheierea din data de 8 ianuarie 2020 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020 a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2019

Instanța a avut în vedere, totodată, și dispozițiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora alegea instanței în situația în care mai multe instanțe sunt deopotrivă competente aparține titularului cererii de încuviințare a executării silite în faza de executare, respectiv executorului judecătoresc, acesta înaintând solicitarea creditorilor de executare silită către una dintre instanțele competente potrivit art. 666 alin. (1) din cod.

În ultimul rând s-a făcut mențiunea mai multor soluții pronunțate de Înalta Curte în materie prin care competența de soluționare a contestațiilor la executare a fost stabilită în favoarea instanțelor care au încuviințat executarea silită în ipoteza în care debitorii aveau sedii în diferite circumscripții.

2.2. Prin sentința nr. 1396 din 15 martie 2021, Judecătoria Oradea, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimate, în contradictoriu cu contestatorul Ministerul Finanțelor Publice și intervenientul Tribunalul Bihor și, în consecință, a declinat, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, competența de soluționare a contestației la executare. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

S-a constatat ca fiind relevantă, pentru justa soluționare a excepției invocate de intimate, decizia nr. 1443 din 9 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2020 pe calea unui regulator de competență într-o situație identică cu cea din speța pendinte.

Cum în speță executarea silită a fost îndreptată împotriva mai multor debitori având sediile în circumscripțiile mai multor instanțe de executare s-a constatat că operează o prorogare legală de competență, fiind aplicabile prin analogie, în raport de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile art. 112 și art. 116 din cod.

S-a menționat și aspectul că prin încheierea din 21 februarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria sectorului 5 București s-a declarat competentă și a soluționat cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de Ministerul Finanțelor Publice împotriva executării silite demarate în dosarul execuțional nr. x/2019 instrumentat de Societatea de executori Judecătorești A., cerere care, potrivit art. 719 C. proc. civ., se soluționează de instanța comptentă să soluționeze contestația la executare.

În cauză, prima instanță învestită a fost Judecătoria sectorului 5 București, aceasta fiind instanța de la sediul unora dintre debitori, astfel încât a fost fixată în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 401/E/2019, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 8 ianuarie 2020 a Judecătoriei Oradea pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței.

Premisa problemei de drept aflate în divergență, care a conturat două orientări jurisprudențiale la nivelul instanței supreme, vizează competența teritorială de soluționare a contestației la executare în situația în care instanța de la domiciliul debitorului care formulează contestația la executare este o altă instanță decât cea care a încuviințat executarea silită.

Ca atare, ceea ce a trebuit lămurit de către instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare.

Conform minutei deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată pe site-ul instanței supreme, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speță, prin încheierea nr. 16 din 8 ianuarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a admis cererea formulată de Societatea de Executori Judecătorești A. și a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2019, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorii urmăritori B., C. și D. împotriva debitorilor Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și cum în cauză încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Oradea în favoarea acesteia se va stabili competența de soluționare a contestației la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 6 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.