ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 818/2021

HOTĂRÂRE

08.04.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 818/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, la 13 februarie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătorești B. în dosarul execuțional nr. x/2020, până la soluționarea contestației la executare; admiterea contestației la executare, anularea somației nr. x/27.01.2020, emise de Societatea de Executori Judecătorești B. în dosarul execuțional nr. x/2020, a executării silite înseși, precum și a încheierii nr. 41/2020 de încuviințare a executării silite pronunțate la 10 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

Judecătoria sectorului 5 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6356 din 26 octombrie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În argumentarea soluției, a reținut incidența prevederilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., precum și că, în cadrul dosarului de executare nr. 2/E/2020, executarea silită se desfășoară împotriva debitorului Ministerul Finanțelor Publice, alături de debitorii Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 49/2008 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 682/2010-R a Curții de Apel Oradea, pronunțată la 15.04.2010 în dosarul nr. x/2009, lămurită prin încheierea din 13.11.2019 a Curții de Apel Oradea din dosarul nr. x/2008.

Totodată, în stabilirea competenței, a mai avut în vedere pluralitatea de debitori din cadrul cererii de încuviințare a executării silite (unii dintre ei având sediul în Oradea, jud. Bihor, și unii dintre ei având sediul în București, sector 5), aspect care a condus la aplicarea art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Față de împrejurarea că, prin încheierea nr. 41 din 10 ianuarie 2020, Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită, reținând, de altfel, și calitatea sa de instanță de executare în momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, competența de judecare a contestației la executare a fost atribuită acestei instanțe.

La rândul său, Judecătoria Oradea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 277 din 20 ianuarie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București soluționarea pricinii. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a sesizat instanța supremă în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În determinarea instanței competente, s-a raportat la dispozițiile art. 714 alin. (1) și 651 alin. (1) C. proc. civ. și a apreciat că singurul criteriu legal pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare și a suspendării executării silite este dat de domiciliul/sediul debitorului de la momentul sesizării organului de executare.

Cum, în speță, contestatorul-debitor este Ministerul Finanțelor Publice, care are sediul în București, str. x, ce se află în circumscripția Judecătoriei sector 5 București, aceasta este instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării contestației la executare revine Judecătoriei sectorului 5 București, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cauzei de față îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimata A., prin care a solicitat următoarele: admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătorești B. în dosarul execuțional nr. x/2020, până la soluționarea contestației la executare; admiterea contestației la executare, anularea somației nr. x/27.01.2020, emise de Societatea de Executori Judecătorești B. în dosarul execuțional nr. x/2020, a executării silite înseși, precum și a încheierii nr. 41/2020 de încuviințare a executării silite, pronunțate la 10 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Art. 651 alin. (1) din același cod prevede că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.’’

Având în vedere că debitorul contestator Ministerul Finanțelor Publice are, la data sesizării organului de executare, sediul în București, str. x, Înalta Curte reține că instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria sectorului 5 București.

Împrejurarea că, prin încheierea civilă nr. 41 din 10 ianuarie 2020, Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită privind pe creditoarea A. și pe debitorii Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, în temeiul titlului executoriu menționat, nu este de natură să atragă în mod automat competența acesteia și pentru soluționarea contestației la executare, atâta timp cât sediul debitorului se află în sectorul 5 al municipiului București, neexistând niciun text de lege care să statueze că instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite este competentă să soluționeze toate cererile ulterioare în materie de executare silită, inclusiv contestațiile la executare.

Pe de altă parte, însăși încheierea de încuviințare a executării silite a fost contestată în prezentul litigiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.