ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 632/2021

HOTĂRÂRE

25.03.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 632/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului de față, reține următoarele:

Prin contestația la executare, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.06.2020 contestatorul Ministerul Finantelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.:

- anularea tuturor actelor de executare emise de B. în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite înseși, precum și împotriva încheierii civile nr. 115/17.01.2020 de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020 și a încheierii civile nr. 273/28.01.2020 de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020;

- admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

În motivare, contestatorul a arătat că prin somația nr. 398/25.05.2020 emisă de B. în dosarul execuțional nr. x/2019, la cererea creditorului A. s-a pus în vedere MFP să achite sumele de bani stabilite în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 63/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1136/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, sentința civilă nr. 955/LM/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1038/A/2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014 cât și cheltuielile de executare aferente care vor fi comunicate.

Prin sentința nr. 6846 din 9 noiembrie 2020, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivare, a reținut incidența art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia contestația se introduce la instanța de executare.

Or, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înțeles să învestească Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviințare a executării silite pentru toți debitorii (unii dintre ei având sediul în Oradea, jud. Bihor și unii dintre ei având sediul în București, sector 5), având în vedere art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar prin încheierile pronunțate de către Judecătoria Oradea în cadrul dosarelor nr. x/2020 și y/2020 a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2020

Instanța a avut în vedere, totodată, dispozițiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora alegerea instanței în situația în care mai multe instanțe sunt deopotrivă competente aparține titularului cererii de încuviințare a executării silite în cadrul fazei de executare, adică executorului judecătoresc, acesta înaintând solicitarea creditorilor de executare silită către una dintre instanțele competente, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale enunțate, competența de soluționare a prezentei contestații la executare revine Judecătoriei Oradea, care a și reținut calitatea sa de instanță de executare în momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.

Totodată, judecătoria a făcut referire la multiple soluții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care competența de soluționare a contestațiilor la executare a fost stabilită în favoarea instanțelor care au încuviințat executarea silită în ipoteza în care debitorii aveau sedii în diferite circumscripții: dosar x/2020, dosar x/2019, y/2020, dosar x/2016, dosar x/2016

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunțat sentința nr. 17 din 6 ianuarie 2021, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 5 București cererea de chemare în judecată.

A constatat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Oradea și Judecătoria Sector 5 București și, pe cale de consecință, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia și a suspendat judecata cauzei.

În motivare, judecătoria a reținut incidența art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "Contestația se introduce la instanța de executare." Și a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competență teritorială de ordine publică "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Față de aceste dispoziții legale, judecătoria a reținut că legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă pentru soluționarea contestației la executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului. Astfel, singurul criteriu legal pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare este dat de domiciliul/sediul debitorului de la momentul sesizării organului de executare.

Instanța a mai apreciat că nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare prin raportare la "instanța care a încuviințat executarea silită", unicul criteriu fiind "sediul sau domiciliul debitorului". Din dispozițiile legale nu reiese existența vreunui principiu în sensul că prin încuviințarea executării silite respectiva instanță "și-a câștigat competența" de soluționare și a celorlalte cereri și contestații formulate ulterior pe parcursul executării silite.

Cu privire la conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Secotrului 5 București și Judecătoria Oradea, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea din 3 iunie 2020, creditorul prin B. a solicitat executarea silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 63/2008, irevocabilă prin decizia nr. 1136/2009 a Curții de Apel Oradea și a sentinței nr. 955/LM/18.11.2014 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1038/A/2015 a Curții de Apel Oradea.

Prin încheierea civilă nr. 273/28.01.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită a creditorului A. împotriva debitorilor Ministerul Justiției, MFP, AJFPB, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la data de 22.06.2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat anularea tuturor actelor de executare emise de B. în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite înseși, precum și împotriva celor două încheieri de executare pronunțate de Judecătoria Oradea.

În conformitate cu prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Instanța de executare este definită prin dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În cauză, se contestă executarea silită a unui titlu, ce privește mai mulți debitori, dar cu privire la care este deja încuviințată executarea silită, astfel că există deja stabilită o instanță de executare- Judecătoria Oradea - instanță care prin încheierea nr. 273/28.01.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a încuviințat executarea silită cu privire la titlul executoriu menționat mai sus.

Înalta Curte reține că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., rezultă că Judecătoria Oradea, ca instanță de executare deja stabilită, este competentă să soluționeze și contestația la executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.