ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1415/2021

HOTĂRÂRE

17.06.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1415/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 5 iunie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestație la executare solicitând instanței să dispună: 1. Anularea actelor de executare emise de B., în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite înseși, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 1007/21.02.2020, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea civilă din 6 martie 2020 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în același dosar; 2. Admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

Prin sentința civilă nr. 4966 din 15 septembrie 2020, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, prin încheierea nr. 1007/2020, pronunțată de Judecătoria Oradea la 21 februarie 2020, s-a admis cererea de intervenție formulată de petenta B., în dosarul execuțional nr. x/2019, privind pe mai mulți creditori printre care și intimata A. și s-a încuviințat executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

Constatând incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3), art. 112 alin. (1) teza 1 și art. 116 C. proc. civ., s-a apreciat că, în cauza dedusă judecății, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Oradea, executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând, în mod definitiv, competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul debitorilor Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunțat sentința civilă nr. 1810 din 1 aprilie 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instituie o competență teritorială de ordine publică pentru soluționarea contestației la executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului.

Instanța a apreciat că nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare prin raportare la instanța care a încuviințat executarea silită, unicul criteriu fiind, așa cum s-a subliniat deja, sediul sau domiciliul debitorului. Din dispozițiile legale nu reiese existența vreunui principiu, în sensul că prin încuviințarea executării silite respectiva instanță și-a câștigat competența de soluționare și a celorlalte cereri și contestații formulate ulterior, pe parcursul executării silite.

În consecință, constatând că, în speță, contestatorul-debitor este Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, Bd. x, ce se află în circumscripția Judecătoriei Sector 5 București, s-a reținut că, în mod corect, contestația a fost introdusă la Judecătoria Sector 5, această instanță fiind competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competență, debitorul Ministerul Finanțelor Publice a contestat actele de executare silită încheiate în dosarul de executare nr. 343/E/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B.. Executarea silită împotriva debitorului Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, B-dul x nr. 16, a fost declanșată în dosarul de executare anterior menționat, la solicitarea creditoarei A..

Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că în cazul contestației la executare competența teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în a cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Prin raportare la normele legale enunțate, Înalta Curte reține că instanțele deopotrivă competente să soluționeze contestația la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

Însă, în absența unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanței de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 și art. 116 C. proc. civ., creditorul, cu ocazia sesizării organului de executare, având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită, rezultă că intimata-creditoare are calitatea de grefier la Tribunalul Bihor, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii." Aceste dispoziții sunt aplicabile și în cazul cererii introduse împotriva unui grefier, astfel cum reiese din alin. (3) al art. 127, conform cărora "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Aplicând aceste dispoziții, Judecătoria Oradea în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, sediul debitorilor Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea nu poate fi aleasă din pricina interdicțiilor de la art. 127 C. proc. civ., alegerea urmând a fi făcută dintre instanțele de la sediul celorlați debitori, în speță aceasta fiind Judecătoria Sectorului 5 București.

Împrejurarea că Judecătoria Oradea a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite nr. 1007 din 21 februarie 2020, în dosarul nr. x/2020, nu este de natură să atragă, în mod automat, competența acestei instanțe în soluționarea contestației la executare.

Aceasta întrucât, în cazul pluralității de debitori, în vederea stabilirii instanței de executare urmează a se da prevalență dispozițiilor speciale în materie, respectiv art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și doar în măsura în care niciuna din judecătoriile de la sediul debitorilor nu poate soluționa cauza din pricina interdicțiilor instituite de art. 127 C. proc. civ., devine aplicabilă această din urmă dispoziție.

Art. 651 C. proc. civ. impune ca verificarea competenței să se raporteze la sediul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condițiilor impuse de această normă, astfel că pronunțarea încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită nu poate atrage, în situația de față competența aceleiași instanțe pentru soluționarea contestației la executare.

De altfel, potrivit art. 666 alin. (6) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite poate fi supusă controlului instanței de executare pe calea unei contestații la executare, deci inclusiv prin prisma stabilirii instanței de executare competente.

Cum normele de competență ce vizează soluționarea contestației la executare sunt de ordine publică, Înalta Curte constată că instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare, în aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din același act normativ, este Judecătoria Sectorului 5 București, aceasta fiind instanța de executare în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ., competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.