ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1906/2022

HOTĂRÂRE

13.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1906/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la 22 iunie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Finanțelor a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul A., împotriva actelor de executare silită emise de B., în dosarul execuțional nr. x/2020 și a executării silite înseși, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite nr. 896/2021 din 24 februarie 2021, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2021, solicitând instanței să dispună: 1) admiterea contestației la executare, anularea actelor de executare silită emise de B. în dosarul execuțional nr. x/2020, a executării silite înseși, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 896/2021 din 24 februarie 2021, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2021; 2) admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

Prin sentința civilă nr. 9945 din 23 noiembrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de intimat, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, prin încheierea nr. 896 din 24 februarie 2021, pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de petenta B. și a fost încuviințată executarea silită la cererea creditorului intervenient A., împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, în temeiul titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 143/LM din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2007, decizia civilă nr. 1194 din 29 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2009, încheierea civilă nr. 6/LM/2020 a Tribunalului Bihor, copia minutei deciziei civile nr. 214/2020 a Curții de Apel Oradea.

A mai reținut incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) și 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., care determină o competență teritorială exclusivă a instanței de executare, competentă să soluționeze și contestațiile la executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, precum și considerentele deciziei RIL nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunțat sentința civilă nr. 2070 din 19 aprilie 2022, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Arad.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că decizia nr. 20/2021, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție și avută în vedere la declinarea competenței de soluționare a cauzei, nu vizează situația din prezenta speță, întrucât unul dintre debitori este Tribunalul Bihor, căruia i-ar reveni competența de soluționare a cauzei în calea de atac.

A constatat că cererea de încuviințare a executării silite a format obiectul unui conflict negativ de competență între Judecătoria Oradea și Judecătoria Arad, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia 291 din 1 februarie 2021, care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, reținând în considerente următoarele:

"În această situație, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018. Conform acestei decizii, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În respectarea exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială", raportat la calitatea debitorului din prezenta pricină, respectiv de instanță căreia i-ar reveni competența de soluționare a căii de atac, Judecătoria Oradea, din oficiu, poate invoca excepția de necompetență, apreciind că, altfel, părțile nu vor avea parte de un proces echitabil.

În atare context, Înalta Curte constată că interesul ocrotit prin dispozițiile art. 127 C. proc. civ. este unul general, și anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil.

Reținând că debitorul din cadrul raportului juridic obligațional dedus judecății este Tribunalul Bihor, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiția pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea Judecătoriei Arad, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Timișoara, învecinată cu Curtea de Apel Oradea, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Oradea (instanță care ar fi fost competentă să judece cererea potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ.).

În stabilirea instanței competente primează calitatea debitorului Tribunalul Bihor - instanță care ar urma să soluționeze calea de atac în pricina în care figurează ca parte. Or, în atare împrejurare, pentru a garanta părților dreptul la un proces echitabil, se impune a fi aplicate cu prioritate dispozițiile art. 127 C. proc. civ.."

Întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Arad, care a și încuviințat executarea silită, prin încheierea nr. 3611/2021 din 8 aprilie 2021, instanța a declinat competența de soluționare a contestației la executare silită în favoarea Judecătoriei Arad.

Învestită prin declinare, Judecătoria Arad a pronunțat sentința civilă nr. 3440 din 23 iunie 2022, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Instanța a constatat că, la 22 iunie 2021, contestatorul Ministerul Finanțelor, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite demarate împotriva sa în cadrul dosarului execuțional nr. x/2020 al B.E.J. B., la solicitarea intimatului, iar prin cererea de intervenție în interes propriu formulată la 15 februarie 2021 și înregistrată în dosarul execuțional nr. x/2020, intimatul a solicitat punerea în executare a unor hotărâri judecătorești împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

S-a mai constatat că, prin încheierea nr. 896 din 24 februarie 2021, pronunțată de Judecătoria Oradea, în cadrul dosarului nr. x/2021, a fost admisă cererea formulată de către executor și a fost încuviințată executarea silită demarată în cadrul dosarului execuțional menționat, având ca obiect cererea formulată de creditorul intervenient cu privire la debitorii Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, iar prin încheierea nr. 3611 din 8 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr. x/2020 a fost admisă cererea formulată de către executor și a fost încuviințată executarea silită-intervenție în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2020 al B., la cererea intimatului împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

A reținut incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) și 651 alin. (1) C. proc. civ., care determină o competență teritorială exclusivă a instanței de executare, competentă să soluționeze și contestațiile la executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, precum și a dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. ce consacră principiul unității instanței de executare, determinată încă din momentul încuviințării executării silite și care rămâne aceeași pe parcursul întregii proceduri de executare silită.

Instanța a constatat că, prin decizia RIL nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, ci rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale, motiv pentru care toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Având în vedere succesiunea actelor efectuate în cauză, raportat la decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, s-a apreciat că Judecătoria Oradea are calitatea de instanță de executare, aceasta fiind dobândită la momentul soluționării cererii de încuviințare a cererii de intervenție, 24 februarie 2021, iar faptul că, ulterior, cererea de încuviințare a cererii de intervenție formulată de către executor a fost soluționată și de Judecătoria Arad nu prezintă nici o relevanță în ceea ce privește stabilirea instanței competente să soluționeze prezenta cauză, față de decizia instanței supreme, instanța de executare rămânând aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se reține că, prin decizia nr. 291 din 11 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Oradea și Judecătoria Arad privind încuviințarea cererii de intervenție la executarea silită, formulată de creditorul intervenient A., în dosarul execuțional nr. x/2020 împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Drept urmare, Judecătoria Arad a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 3611 din 8 aprilie 2021, fiind astfel stabilită instanța de executare în favoarea acesteia.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.".

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 3611 din 8 aprilie 2021 a Judecătoriei Arad, desemnată instanță de executare în urma regulatorului de competență, soluționarea contestației la executare revine acestei instanțe potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Arad.