ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1478/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 21 aprilie 2022, contestatorul Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimatul A. a solicitat suspendarea provizorie a executării silite din dosarul execuțional nr. x/2020 al BEJ B., până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite declanșate în acest dosar execuțional.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ., iar în probațiune a depus înscrisuri.

2.1. Prin încheierea nr. 3863 din data de 28 aprilie 2022, Judecătoria Arad, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

A reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 714 alin. (1) și 651 alin. (1) C. proc. civ.. A arătat că, în speță, prin încheierea nr. 3261 din 03.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2020, având ca obiect cererea formulată de creditorul A. în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor.

A conchis că, în această situație, competența de soluționare a cererii aparține Judecătoriei Oradea, ca instanță de executare, conform deciziei nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2772 din 10 mai 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul spre soluționarea conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție permite adoptarea unei soluții distincte în situația în care legea dispune altfel. A apreciat că art. 127 C. proc. civ. este o astfel de dispoziție legală și stabilește un caz de competență teritorială exclusivă, în sensul în care instanța de judecată care urmărește demararea unui litigiu va sesiza o instanță de judecată de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află aceasta. Cu alte cuvinte, instanța petentă are posibilitate de a alege între instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, nefiindu-i însă permis să sesizeze o instanță din circumscripția teritorială în care activează.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul principal acțiunii îl constituie cererea de suspendare provizorie a executării silite declanșate în dosarul execuțional nr. x/2020 al Biroului executorului judecătoresc B. până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite sus-menționate, cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 35/2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1243/2009-R, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din 04.02.2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 719 alin. (7) raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de interpretarea diferită a incidenței în cauză a dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Cererea de suspendare provizorie a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevăd că "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite."

Acest principiu al unicității instanței de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenței teritoriale a instanței care încuviințează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenței art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Înalta Curte constată că, prin încheierea nr. 3261 din 03 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2020, având ca obiect cererea formulată de creditorul A. în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor.

Drept urmare, stabilirea instanței competente în vederea soluționării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, potrivit art. 127 alin. (1), s-a realizat la momentul investirii Judecătoriei Oradea cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, respectiv odată cu reținerea de către această instanță a competenței de soluționare a cererii în favoarea sa.

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Oradea, instanță care a încuviințat executarea silită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.