ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1781/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la 13.12.2021, sub nr. x/2021, contestatorul Tribunalul Bihor a chemat în judecată intimatul A., solicitând anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 5246/2020 pronunțate în dosar nr. x/2020 de Judecătoria Oradea; anularea întregii executări silite declanșate și efectuate în dosarul execuțional nr. x/2020 al Bej B..

2.1. Prin sentința civilă nr. 566/10.02.2022, pronunțată de Judecătoria Arad, a fost admisă excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea soluției, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) și 651 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că instanța de executare este Judecătoria Oradea, care a încuviințat executarea silită, conform statuărilor cuprinse în Decizia nr. 20/2021 pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii.

2.2. Judecătoria Oradea, prin sentința civilă nr. 2927 din 12.09.2022, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Aceasta a statuat că Decizia nr. 20/2021, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nu vizează situația din prezenta speță. Întrucât contestatoare este Curtea de Apel Oradea, în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2)

1

Cod prcoedură civilă care au caracter special în raport de cele ale art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) din același cod, iar aceste dispoziții nu au făcut obiectul interpretării instanței supreme în decizia amintită, ci însăși Înalta Curte a atras atenția asupra faptului că pot exista cazuri în care legea ar dispune altfel, cum este ipoteza în prezenta speță.

Astfel, Judecătoria Oradea nu este competentă să judece o cerere precum cea dedusă judecății, în care contestator este Tribunalul Bihor, instanță ierarhic superioară prezentei instanțe.

Prin urmare, Judecătoria Arad este competentă să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art. 127 alin. (1) și alin. (2)

1

C. proc. civ., fiind o instanță de același grad, aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit prezentul conflict de competență, debitorul Tribunalul Bihor, în contradictoriu cu intimatul A. a contestat executarea silită desfășurată de BEJ B. în dosarul nr. x/2020 în temeiul titlurilor executorii, decizia civilă nr. 2478/08.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2010 și încheierea civilă nr. 79/22.07.2020 pronunțață de Curtea de Apel Alb Iulia în dosar nr. x/2010.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Oradea și Judecătoria Arad și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe reținând incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., iar cea de a doua instanță aplicând decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că în cazul contestației la executare competența teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 5246/14.10.2020 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020 a fost încuviințată executarea silită demarată în cadrul dosarului execuțional nr. x/2020, având ca obiect cererea formulată de intimatul creditor - fost judecător în cadrul Judecătoriei Beiuș, în prezent pensionar - în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor și Ministerul Justiției.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Acest principiu al unicității instanței de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenței teritoriale a instanței care încuviințează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenței art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Drept urmare, stabilirea instanței competente în vederea soluționării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se putea realiza la momentul investirii Judecătoriei Oradea cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, respectiv odată cu reținerea de către această instanță a competenței de soluționare a cererii în favoarea sa.

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Oradea, instanță care a încuviințat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Oradea, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2022.