ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 671/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. x/2020 la data de 16.10.2020, contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., să se dispună suspendarea provizorie a executării silite în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., suspendarea procedurii de executare silită în temeiul art. 719 C. proc. civ. și admiterea contestației la executare, anularea popririi din data de 28.09.2020, anularea încheierii de încuviințare a executării și a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. x/2020 al BEJ L..

2.1. Prin sentința civilă nr. 5904/15 decembrie 2020, Judecătoria Oradea a invocat din oficiu și a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Oradea a apreciat că, în cauză, noțiunea cuprinsă în textul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată lato sensu, față de calitatea de contestator a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, iar Judecătoria Cluj-Napoca este competentă să soluționeze cauza fiind instanță învecinată.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința civilă nr. 1313 din data de 1 martie 2021 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de contestator, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat existența unui conflict negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În esență, instanța a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 127 alin. (3) prima ipoteză raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., că art. 127 alin. (2

1

) raportat la alin. (1) C. proc. civ. nu este aplicabil, că contestatorul-reclamant are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente: Judecătoria Oradea (instanță de executare conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ.) și oricare dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, iar alegerea de competență a fost făcută odată cu învestirea Judecătoriei Oradea.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Oradea și Judecătoria Cluj-Napoca și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Astfel, ambele instanțe au reținut că în materia contestației la executare competența teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Oradea, raportat la calitatea contestatorului - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a făcut aplicarea art. 127 C. proc. civ., chiar dacă în cuprinsul articolului 127 alin. (2)

2

nu sunt prevăzute expres și Parchetele atunci când au calitatea de reclamant.

În speță, prin cererea înregistrată la data de 16.10.2020 pe rolul Judecătoriei Oradea, contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a formulat contestație la executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea oricărui act de executare până la soluționarea contestației, constatarea intervenirii termenului de perimare, admiterea contestației, anularea înființării popririi din data de 28.09.2020 și a încheierii de încuviințare nr 12/2019, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2018.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, și care prevede, în noua redactare, că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, în cadrul dosarului execuțional nr. x/2018 al BEJ L. s-a pornit executarea silită împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în favoarea creditorilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. - procurori - în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6919/20.12.2017 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1422/A/2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

Prin încheierea civilă nr. 12/4 ianuarie 2019, pronunțată de către Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite în temeiul titlului executoriu menționat.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 4 ianuarie 2019 a Judecătoriei Oradea, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare aparține judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, și anume Judecătoria Oradea, ca instanță de executare.

Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2021.