ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 755/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, sub nr. x/2020, la data de 16 octombrie 2020, contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a solicitat instanței să se dispună suspendarea provizorie a executării silite în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., suspendarea procedurii de executare silită în temeiul art. 719 C. proc. civ. și admiterea contestației la executare, anularea somației din data de 21 septembrie 2020 și a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. x/2020 al BEJ F., a încheierii din 21 septembrie 2020 de stabilire a cheltuielilor de executare silită din același dosar execuțional, anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 2989 din data de 20 august 2020 pronunțate de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din data de 20 octombrie 2020, Judecătoria Oradea a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite și formarea unui nou dosar.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6081 din data de 17 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Oradea, în esență, a reținut dispozițiile art. 127 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

A constatat că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. reglementează o competență facultativă, respectiv o competență teritorială cu caracter alternativ în favoarea reclamantului, în ipoteza în care acesta are calitatea de judecător, având opțiunea de a alege, pentru soluționarea litigiului său, o instanță dintre cele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea; norma are caracter imperativ, de ordine publică, în considerarea protejării aparenței de imparțialitate obiectivă în soluționarea cauzei.

Totodată, a apreciat că noțiunea cuprinsă în textul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată lato sensu, relevante pentru soluționarea excepției fiind și dispozițiile nou introduse ale art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., potrivit cărora, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

Judecătoria Oradea a reținut că, în speță, contestația la executare a fost formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, în nume propriu, împotriva intimaților, care au calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Referitor la competența teritorială pentru soluționarea cauzei, a apreciat că, dacă s-ar exclude calitatea specială a părților, ar fi incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) raportat la art. 719 alin. (1) și alin. (7) C. proc. civ., iar competentă ar fi Judecătoria Oradea, deoarece la data sesizării organului de executare, sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor se află în raza de competență a Judecătoriei Oradea.

Totodată, a avut în vedere dispozițiile art. 127 C. proc. civ., reținând că, în ipoteza în care un procuror din cadrul Parchetului de lângă Tribunalul Bihor sau Judecătoria Oradea, ar avea calitatea de reclamant/contestator, ar fi necontestat aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile alin. (1), astfel cum a fost modificat, deoarece Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, este corespunzător, în grad jurisdicțional Judecătoriei Oradea/Tribunalului Bihor.

În plus, a arătat că, potrivit art. 6 alin. (1) C. proc. civ., pentru a constitui o garanție a unui proces echitabil, instanța care soluționează cauza trebuie să îndeplinească exigențe de independență și imparțialitate.

A constatat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, imparțialitatea constă în absența oricărei prejudecăți sau a oricărei idei preconcepute privitoare la soluția unui proces, iar imparțialitatea se apreciază sub două aspecte, respectiv posibilitatea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare (imparțialitate subiectivă), precum și împrejurarea că judecătorul oferă toate garanțiile suficiente spre a exclude, în persoana sa, orice bănuială legitimă (imparțialitate obiectivă).

În concret, a apreciat că judecarea unei cereri formulată de un Parchet corespunzător în rang jurisdicțional instanței superioare instanței competente, nu îndeplinește garanțiile de imparțialitate obiectivă la care se referă atât jurisprudența instanței europene, a Curții Constituționale (decizia nr. 290/2018) ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 7/2016, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii).

Totodată, a reținut că împrejurarea că în cuprinsul articolului 127 alin. (2

2

) nu sunt prevăzute expres și Parchetele, atunci când au calitatea de reclamant, reprezintă o simplă omisiune a legiuitorului, de a face trimitere în cuprinsul alin. (3) al art. 127 C. proc. civ. la dispozițiile alin. (2

1

) al aceluiași articol de lege; din moment ce simpla calitate de procuror ori grefier în cadrul Parchetului conduce la aplicarea dispozițiilor obligatorii ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cu atât mai mult, atunci când chiar instituția ce cumulează atât puterea jurisdicțională cât și calitatea de parte formulează cereri în instanță, ar trebui să devină aplicabile dispozițiile alin. (1) al art. 127 C. proc. civ.

A considerat că argumentele Curții Constituționale prezentate în Decizia nr. 290/2018, referitoare la interpretarea noțiunii de judecător lato sensu pot fi interpretate prin analogie, întrucât o astfel de interpretare urmărește scopul expres arătat de Curte, acela de a asigura garanții privitoare la imparțialitatea obiectivă a judecătorului cauzei.

Totodată, referitor la alegerea instanței competente, a apreciat că se impune declinarea prezentului litigiu la Judecătoria Cluj-Napoca, în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată Curții de Apel Oradea, fiind astfel respectate prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 1230 din data de 26 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de către contestator, a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul de competență.

În esență, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că, prin încheierea civilă nr. 4257 din data de 19 august 2020 pronunțată de către Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite în temeiul titlului executoriu menționat, precum și dispozițiile art. 651, 127 și 116 C. proc. civ.

Aplicând prevederile legale la starea de fapt, a apreciat că Judecătoria Oradea nu putea să invoce și să admită excepția necompetenței teritoriale.

Astfel, a constatat că, la data sesizării organului de executare (data începerii executării silite), contestatorul-debitoar avea sediul în circumscripția teritorială a Judecătoriei Oradea, iar instanța competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Oradea.

Totodată, a arătat că, având în vedere calitatea de procurori a intimaților-creditori A., B., C., D., E., în speță devin incidente prevederile art. 127 alin. (3) prima ipoteză raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că pe lângă instanța competentă potrivit legii - Judecătoria Oradea [conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ..], contestatorul poate sesiza oricare dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, alegerea între mai multe instanțe competente aparținând acestuia.

A reținut că, în speță, alegerea competenței a fost făcută odată cu sesizarea Judecătoriei Oradea cu soluționarea prezentei contestații la executare, iar aceasta nu putea să invoce din oficiu și nu putea să admită excepția necompetenței teritoriale, întrucât este una dintre instanțele deopotrivă competente să soluționeze cererea de chemare în judecată,

De asemenea, a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 127 alin. (1) și alin. (2

1

) C. proc. civ., întrucât contestatorul nu are calitatea de instanță de judecată, iar incidența prevederilor legale imperative menționate anterior nu poate fi extinsă și la parchete - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Contrar celor reținute de Judecătoria Oradea, a constatat că în speță Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor nu este instituția care cumulează atât puterea jurisdicțională, cât și calitatea de parte care formulează cereri în instanță, câtă vreme unitatea de parchet este parte în litigiu, iar puterea jurisdicțională este înfăptuită prin instanța de judecată

În concluzie, a considerat că sunt incidente prevederile art. 127 alin. (3) prima ipoteză raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., că art. 127 alin. (2

1

) raportat la alin. (1) C. proc. civ. nu este aplicabil, că contestatorul-reclamant are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente: Judecătoria Oradea [instanță de executare conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ..] și oricare dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, iar alegerea de competență a fost făcută odată cu învestirea Judecătoriei Oradea.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Oradea și Judecătoria Cluj-Napoca și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prima instanță învestită apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ. raportat la alin. (1) al aceluiași articol, în timp ce Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că aceste prevederi nu sunt aplicabile în speță, iar competența de soluționare a cauzei a fost stabilită prin alegerea făcută de către contestator, în temeiul art. 116 C. proc. civ., care a avut posibilitatea să învestească fie instanța de executare, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fie oricare dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, în raport de prevederile art. 127 alin. (3) prima ipoteză raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competență, îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care acesta a solicitat instanței să dispună suspendarea procedurii de executare silită în temeiul art. 719 C. proc. civ. și admiterea contestației la executare, anularea somației din data de 21 septembrie 2020 și a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. x/2020 al BEJ F., a încheierii din 21 septembrie 2020 de stabilire a cheltuielilor de executare silită din același dosar execuțional, anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 2989 din data de 20 august 2020 pronunțate de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2020.

Prin notele depuse la data de 23 februarie 2021, contestatorul a menționat că solicită anularea încheierii nr. 4257 din data de 19 august 2020, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviințată executarea silită, invocând, totodată, excepția necompetenței teritoriale a Judecătorie Cluj-Napoca.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, Judecătoria Oradea, prin încheierea de ședință nr. 4257 din data de 19 august 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, atașată în copie la contestația la executare formulată în cauză, a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc F. și în consecință: a încuviințat încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2020, având ca obiect cererea formulată de creditorii urmăritori A., B., C., D. și E. împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea; a autorizat creditorii să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 418/LM din data de 15 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2018 în conexitate cu încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 28 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2018, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.

Cum, în cauză, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea 4257 din data de 19 august 2020 a Judecătoriei Oradea, competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, se va stabili în favoarea acelei instanțe, aflate în conflict, care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Oradea, ca instanță de executare.

Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2021.