ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1513/2022

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Beclean, la data de 11 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată, în calitate de pârâtă, pe D. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța: să oblige pârâta la ridicarea imobilelor sale: grajd nr. 1, grajd nr. 2, grajd nr. 3, siloz de suprafață, platformă pentru moară, drumuri și platformă, alimentare cu apă, de pe terenul proprietatea reclamanților, în suprafață de 8.000 mp, înscris în CF x Silivașu de Câmpie; să oblige pârâta să readucă terenul la situația anterioară, pe cheltuiala sa; să oblige pârâta, pentru lipsirea prerogativelor dreptului de proprietate a terenului de 8.000 mp, la plata daunelor compensatorii în cuantum de 50 RON pe zi întârziere pentru fiecare zi de întârziere, de la 23 noiembrie 2015, data înscrierii dreptului lor de proprietate în CF x Silivașu de Câmpie, până la ridicarea construcțiilor și readucerea terenului în starea anterioară. La data de 11 iunie 2018, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C. ca fiind nefondată, admiterea cererii reconvenționale și, în consecință: să se constate că reclamanta reconvențională D. S.R.L., în calitate de proprietară tabulară a construcțiilor edificate, este titulară a dreptului de superficie asupra terenului în suprafață de 8.000 mp, în temeiul dispozițiilor art. 693 și următoarele C. civ. să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de superficie în favoarea reclamantei reconvenționale pe o perioadă de 99 ani, conform prevederilor art. 694 C. civ. să se dispună obligarea pârâților reconvenționali A., B. și C. să permită reclamantei reconvenționale să exercite dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 8.000 mp în vederea exploatării construcțiilor, conform destinației pentru care au fost edificate; să se stabilească renumerația lunară datorată pârâților reconvenționali conform prevederilor art. 697 C. civ. să se dispună obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Beclean Prin sentința civilă nr. 453 din data de 14 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Beclean a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții A., B. și C. împotriva pârâtei D. S.R.L. A respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă D. S.R.L. A obligat pe pârâtă să ridice imobilele: grajd nr. 1, grajd nr. 2, grajd nr. 3, siloz de suprafață, platformă pentru moară, drumuri și platformă, alimentare cu apă, de pe terenul proprietatea reclamanților, în suprafață de 8.000 mp, înscris în CF x Silivașu de Câmpie. A obligat pe pârâră să readucă terenul sus-menționat la situația anterioară, pe cheltuiala sa. A obligat pe pârâtă la plata daunelor compensatorii în favoarea reclamanților, în cuantum de 50 RON pe zi de întârziere, începând cu data comunicării cererii de chemare în judecată - 10 mai 2018 - și până la ridicarea construcțiilor și readucerea terenului la situația anterioară. A respins capătul de cerere din acțiune referitor la constatarea unui abuz de drept din partea pârâtei. A obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în cuantum de 1.955,05 RON reprezentând 3/4 parte din cheltuielile constând în taxa judiciară de timbru, cheltuielile de cazare și cheltuieli de deplasare. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, în primul ciclu procesual Prin decizia nr. 207/A din data de 28 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta-reclamantă D. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 453 din data de 14 mai 2019, pronunțate de Judecătoria Beclean și a obligat-o pe apelantă să plătească intimaților A. și B. suma de 1.102 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport și de cazare, respectiv suma de 499 RON intimatului A. și 603 RON intimatului B.. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 62/R din data de 23 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis recursul declarat de pârâta D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 207/A din data de 28 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, pe care a casat-o în privința soluției pronunțate asupra cererii de chemare în judecată și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, în aceste limite. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, în al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 180/A din data de 17 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâta D. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 453 din data de 14 mai 2019, pronunțate de Judecătoria Beclean în dosarul nr. x/2018 și, în consecință: A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata daunelor-interese. A menținut celelalte dispoziții din sentința atacată care nu sunt contrare acestei hotărâri. A obligat pe reclamanții A., B. și C. să plătească, în solidar, pârâtei suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 131/R din data de 5 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis recursul declarat de D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 180/A din data de 17 iunie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care a casat-o în parte. Rejudecând în parte apelul, a admis apelul declarat de pârâta D. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 453 din data de 14 mai 2019, pronunțate de Judecătoria Beclean în dosarul nr. x/2018, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins integral cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C. împotriva pârâtei D. S.R.L. A menținut dispozițiile sentinței referitoare la soluția dată cererii reconvenționale. A obligat pe intimații A., B. și C., în solidar, să plătească recurentei D. S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 24.771,45 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale. Astfel, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prioritar, a reținut că soluția primei instanțe cu privire la respingerea cererii reconvenționale, care viza constatarea dobândirii dreptului de superficie al pârâtei asupra terenului în suprafață de 8.000 mp, înscrierea acestui drept în cartea funciară și obligarea reclamanților să permită pârâtei să exercite dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 8.000 mp, în vederea exploatării construcțiilor nu a fost atacată cu apel, astfel că a rămas definitivă și a intrat sub autoritate de lucru judecat. A mai constatat că, urmare a admiterii apelului declarat de pârâta D. S.R.L. prin decizia civilă nr. 180/A/2021 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, sentința civilă nr. 453/2019 pronunțată de Judecătoria Beclean a fost schimbată în parte, în sensul că, s-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata daunelor interese. Ca atare, față de cele două soluții anterior menționate, a relevat că, în speță, criticile din recurs vizează doar petitul de demolare a imobilelor grajd nr. 1, grajd nr. 2, grajd nr. 3, siloz de suprafață, platformă pentru moară, drumuri și platformă, alimentare cu apă de pe terenul proprietatea reclamanților, în suprafață de 8.000 mp, înscris în CF x Silivașul de Câmpie și readucerea terenului la situația anterioară. Apreciind că recursul pârâtei este fondat, curtea de apel, în esență, a reținut că, pentru terenul în suprafață de 8.000 mp înscris în CF x, nr. cadastral x Silivașul de Câmpie, s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea reclamanților, în calitate de moștenitori după defunctul A., la baza acestei reconstituiri stând decizia civilă nr. 379/R/2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2007, prin care s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de D. S.R.L., s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, asupra terenului cu vegetație forestieră de 1,15 ha și s-a menținut dispoziția de reconstituire a dreptului de proprietate în beneficiul acestora asupra terenului în suprafață de 0,80 ha pe vechiul amplasament. A constatat că, din probele de la dosar, rezultă că, pe terenul în suprafață de 8.000 mp, reconstituit în favoarea reclamanților, sunt amplasate construcțiile edificate de IAS Zau de Câmpie, transmise ulterior Stațiunii de Cercetare și Producție pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Reghin, reprezentând E., cumpărată de pârâtă și înscrisă în favoarea acesteia în CF x, aspect în legătură cu care între părți s-au derulat mai multe litigii, așa cum au și fost descrise în decizia Tribunalului Bistrița-Năsăud. Prin urmare, în privința dreptului de proprietate al reclamanților s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat îndreptățirea la reconstituire pe vechiul amplasament, a fost respinsă cererea pârâtei de constatare a dobândirii dreptului de superficie asupra terenului aflat în proprietatea reclamanților, precum și cererea de rectificare de carte funciară, în sensul menționării corecte a cărții funciare și numărului topografic pe care sunt amplasate construcțiile aflate în proprietatea pârâtei. Cu privire la imobilele a căror demolare fac obiectul sesizării instanței, a reținut că, la momentul la care au fost edificate construcțiile aflate, în prezent, în proprietatea pârâtei, constructorul și proprietarul erau una și aceeași persoană, statul român; or, atât timp cât proprietarul terenului a edificat construcțiile pe terenul său, în virtutea prerogativelor conferite de dreptul proprietate, este constructor de bună-credință, calitate care s-a transmis și la dobânditorul ulterior, în speță, pârâtei. În aceste condiții, a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 494 din vechiul C. civ. alin. (1) și (2), care confereau reclamanților dreptul la demolare, ci dispozițiile art. 494 alin. (3) din același act normativ, constructorul fiind de bună-credință. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Cererea de revizuire Împotriva deciziei civile nr. 131/R din data de 5 aprilie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă au formulat cerere de revizuire reclamanții A., B. și C.. Invocând incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții au susținut că hotărârea atacată este contrară deciziei nr. 683/R/2010 a Curții de Apel Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2005, precum și deciziei civile nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțate în dosarul nr. x/2007. Astfel, revizuenții au arătat că aceste două decizii au autoritate de lucru judecat și au fost invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, în timpul dezbaterilor și în concluziile scrise, ca excepții de fond, dar Curtea de Apel Cluj nu s-a pronunțat asupra acestora. Au precizat că decizia nr. 683/R/2010 a Curți de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2005, are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește respingerea cererii de constatare a dreptului de superficie și rectificare în cartea funciară, formulate de intimata D. S.R.L., pentru suprafața de 8.000 mp, ocupată de construcțiile acesteia și, respectiv în ceea ce privește dreptul revizuenților de proprietate, stabilit pe vechile amplasamente. Totodată, au invocat faptul că decizia nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr. x/2007, are putere de lucru judecat în ceea ce privește dreptul de proprietate al revizuenților pentru aceeași suprafață de teren, reconstituită pe vechile amplasamente, în calitate de moștenitori ai bunicului lor, A., cu drept de proprietate înscris în cartea funciară x, care cuprinde și suprafața de 8.000 mp. În opinia revizuenților, decizia nr. 131/R din data de 5 aprilie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă încalcă principiul securității raporturilor juridice, stipulat de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la aceasta. Raportat la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții au apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, existând identitate de părți, obiect și cauză. De asemenea, au arătat că, în dosarul nr. x/2018, au fost invocate în fața instanței de recurs, în temeiul art. 430, 431 și 432 C. proc. civ., excepțiile de fond privind autoritatea de lucru judecat a celor stabilite prin decizia civilă nr. 683/R/2010 a Curții de Apel Cluj și excepția puterii de lucru judecat a celor judecate prin decizia civilă nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, atât în ceea ce privește dispozitivul acestora, cât și în ceea ce privește considerentele pe care se sprijină; cu toate că aceste excepții de fond au fost invocate, atât prin întâmpinarea depusă în recurs, cât și în timpul dezbaterilor, Curtea de Apel Cluj a omis să le soluționeze. II.2. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata D. S.R.L. a solicitat respingerea cererii de revizuire, menținerea hotărârii atacate și obligarea revizuenților la plata cheltuielilor de judecată, apreciind, în esență, că decizia nr. 131/R din data de 5 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, nu contrazice, ci se fundamentează pe dispozitivul hotărârii care a dispus reîmproprietărirea părților adverse (decizia nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud), după cum nu este contradictorie nici hotărârii prin care s-a stabilit lipsa dreptului său de superficie (decizia nr. 683/R/2010 a Curții de Apel Cluj). Totodată, intimata a susținut că, deși revizuenții au invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate, aceștia reproșează instanței faptul că nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, încercând să se prevaleze de motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin răspunsul depus la dosar cu privire la apărările aduse prin întâmpinare de către intimată, revizuenții au solicitat admiterea cererii de revizuire, așa cum a fost formulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și anularea deciziei atacate, apreciind că susținerile părții adverse nu au niciun temei legal. II.3. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5 mai 2022, sub nr. x/2022, și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de judecată nr. 2. Prin rezoluția din data de 6 mai 2022, a fost fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2022, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra cererii de revizuire. II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Prioritar, cu privire la motivul de revizuire pe care se întemeiază prezenta cerere, Înalta Curte reține că revizuenții au invocat incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., temei de drept indicat atât în cererea inițială de revizuire, cât și în răspunsul la apărările formulate de către intimată prin întâmpinare. Ca atare, față de cele anterior constate, precum și raportat la cele dezvoltate de către revizuenți în susținerea căii de atac formulate, prin care se invocă contrarietatea deciziei a cărei revizuire se solicită cu două hotărâri definitive anterioare, Înalta Curte constată că nu se poate reține că temeiul de drept al prezentei cereri de revizuire ar fi art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cum se afirmă de către intimată. În plus, așa cum s-a consemnat în partea introductivă a acestei decizii, Înalta Curte s-a apreciat competentă a soluționa cererea de revizuire cu care a fost învestită, prin raportare la temeiul de drept invocat de către revizuenți, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, în limitele stabilite de art. 513 alin. (3) C. proc. civ. și prin raportare la susținerilor părților, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru considerentele care succed. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate specifice ipotezei de revizuire invocate de partea care face uz de această cale de atac. Rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce se constituie în temeiul juridic al prezentei căi extraordinare de atac, o reprezintă necesitatea asigurării efectelor depline ale autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești definitive, în sensul că ceea ce s-a tranșat de către o instanță anterioară printr-o hotărâre definitivă, să nu fie contrazis de o hotărâre ulterioară, care să statueze în sens contrar celor care au fost dezlegate în primul litigiu. Aceasta înseamnă, în termenii art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că pentru a fi deschisă calea revizuirii trebuie să existe "hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Altfel spus, revizuirea este remediul procedural care intervine în ipoteza nesocotirii, într-o judecată ulterioară, a autorității de lucru judecat atașate unei prime hotărâri. Ca atare, o judecată ulterioară nu poate contrazice ceea ce s-a tranșat într-un prim proces care a vizat aceeași cauză, același obiect și s-a desfășurat între aceleași părți [aspectul negativ sau extinctiv al autorității lucrului judecat, în reglementarea dată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ..], cum nu poate contrazice nici modalitatea în care s-a tranșat asupra unei chestiuni litigioase opuse de/între aceleași părți (efectul pozitiv sau normativ al autorității de lucru judecat, regăsit la nivelul așa-numitelor considerente decizorii, recunoscut ca atare prin dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.). Pentru a deveni incidentă, în oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcția negativă, care oprește un al doilea proces sau cea pozitivă, care înlesnește, sub aspectele tranșate, judecata celui de-al doilea proces, care pornește de la un "dat" dezlegat în raporturile dintre părți, fără posibilitatea contrazicerii), autoritatea de lucru judecat este, pe de o parte, subordonată relativității efectelor sale - adică se produce doar între aceleași părți care au stat în judecată în ambele procese - și, pe de altă parte, este necesar ca ea să nu fi fost invocată și dezbătută în al doilea litigiu. Cea de-a doua condiție, a neinvocării și neanalizării autorității de lucru judecat a primei hotărâri, cu ocazia celei de-a doua judecăți, decurge în mod necesar din caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii care sancționează doar încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, nu și modalitatea în care o a doua hotărâre, având de analizat excepția autorității de lucru judecat sau efectul pozitiv al lucrului judecat anterior, dă dezlegare acestor aspecte. Aceasta, întrucât o raportare eronată a celei de-a doua instanțe la efectele lucrului judecat anterior se poate constitui într-un aspect de nelegalitate, cenzurabil prin intermediul căilor de atac, care permit reformarea unor astfel de hotărâri, în timp ce, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziție în mod excepțional părții, nu are loc o reformare a hotărârii, ci o sancționare - prin anularea celei de-a doua hotărâri care a nesocotit lucrul judecat anterior. În speță, revizuenții au susținut că decizia nr. 131/R din data de 5 aprilie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă este contradictorie deciziei nr. 683/R/2010 a Curții de Apel Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2005, precum și deciziei civile nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțate în dosarul nr. x/2007. Însă, Înalta Curte constată că, formulând acțiunea finalizată prin hotărârea atacată prin prezenta cale de atac, chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, revizuenții au susținut că, prin decizia nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistirița-Năsăud, s-a decis irevocabil menținerea dispoziției privind reconstituirea dreptului lor de proprietate asupra terenului de 0,80 ha pe vechiul amplasament, precum și că acțiunile în dobândirea dreptului de superficie promovate de intimata D. S.R.L. au fost respinse prin decizia nr. 683/R/2010 a Curții de Apel Cluj, pronunțată dosarul nr. x/2005, și decizia nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr. x/2007, irevocabile. Ca atare, revizuenții și-au justificat demersul prevalându-se de cele statuate prin deciziile a căror autoritate de lucru judecat pretind că ar fi fost încălcată prin decizia atacată cu revizuire, aducând în discuție în procesul finalizat cu decizia atacată, autoritatea de lucru judecat a dezlegărilor date prin deciziile pronunțate în litigiile purtate anterior între părți. De altfel, în cadrul judecății desfășurate în fața primei instanțe, Judecătoria Beclean, prin răspunsul la întâmpinare și prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională, revizuenții au susținut că există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește respingerea petitului din cererea reconvențională cu privire la constituirea dreptului de superficie și rectificarea înscrierilor de carte funciară pentru suprafața de 8.000 mp, solicitate de către intimata D. S.R.L. Au arătat că prin decizia civilă nr. 683/R/2010, irevocabilă, din dosarul nr. x/2005, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea în dobândirea dreptului de superficie și rectificare de carte funciară promovată de către intimata D. S.R.L. pentru suprafața de 8.000 mp. Judecătoria Beclean, prin încheierea de ședință din data de 19 februarie 2019, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de revizenți cu privire la capătul de cerere reconvențională prind constatarea dreptului de superficie în favoarea intimatei D. S.R.L. asupra terenului în suprafață de 8.000, prin raportare la cele statuate în dosarul nr. x/2005 (finalizat prin decizia nr. 683/R/2010 a Curții de Apel Cluj), reținând și că autoritatea de lucru judecat cu privire la dreptul de superficie asupra respectivului teren a mai fost constatată și în considerentele deciziei civile nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud. De asemenea, în primul ciclu procesual, în fața instanței de apel, prin întâmpinarea formulată, revizuenții au solicitat respingerea apelului declarat de partea adversă, ca nefondat, și menținerea sentinței și a încheierii din data de 19 februarie 2019, privind excepția autorității de lucru judecat, pronunțate de Judecătoria Beclean, invocând dezlegările date prin cele două hotărâri pronunțate în litigiile purtate anterior, autoritate de lucru judecat pe care au invocat-o și prin întâmpinarea depusă în recurs. Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin decizia nr. 62/R din data de 23 februarie 2021 a reținut că modalitatea în care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea revizuenților nu mai poate fi repusă în discuție, această chestiune fiind tranșată în mod definitiv prin decizia nr. 379/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al acestora, pe vechiul amplasament. În cel de-al doilea ciclu procesual, prin notele scrise depuse la dosar și prin susținerile formulate în fața instanței de apel, revizuenții au reluat aceleași apărări prin care au invocat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 683/R/2010 a Curții de Apel Cluj și a deciziei civile nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud. În cuprinsul considerentelor deciziei nr. 180/A din data de 17 iunie 2021, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă a reținut că revizuenții sunt proprietarii terenului, în suprafață de 8.000 mp, înscris în prezent în cartea funciară nr. x Silivașu de Câmpie, drept dobândit în baza titlului de proprietate nr. x din data de 14 mai 2015 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, în aplicarea sentinței civile nr. 4756/2010, pronunțate de Judecătoria Bistrița și a deciziei civile nr. 379/R/2011, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul nr. x/2007, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al acestora pe vechiul amplasament ce a aparținut autorului lor, A., înscris în CF x Silivașu de Câmpie. Totodată, a arătat că imobilele a căror demolare (ridicare) s-a solicitat prin acțiunea înregistrată în prezentul dosar, sunt situate pe acest teren și neevidențiate în cartea funciară, aspect ce a fost reținut cu efectele lucrului judecat în decizia civilă nr. 379/R/2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul nr. x/2007, în decizia civilă nr. 53/R/2015, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2012, cât și în decizia civilă nr. 683/R/2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2005. A reținut și că intimata a promovat acțiunea din dosarul nr. x/2005, solicitând rectificarea cărții funciare și înscrierea dreptului de superficie în cartea funciară pe care sunt situate construcțiile, ca urmare a recunoașterii acestuia, acțiune ce a fost respinsă, în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 683/R/2010 a Curții de Apel Cluj, pretenția intimatei fiind din nou invocată, pe calea intervenției principale, în dosarul nr. x/2007, precum și prin cererea reconvențională înregistrată în același dosar, fiind respinsă, prin decizia civilă nr. 379/R/2011, respectiv prin decizia civilă nr. 207/A/2020, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud. Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat în cel de-al doilea ciclu procesual, soluționat prin decizia atacată prin prezenta cerere de revizuire, revizuenții au uzat din nou de apărări grefate pe dezlegările date prin cele două decizii la care s-au raportat permanent în cauză, susținând respectând autoritatea de lucru judecat a acestora. În analiza efectuată asupra recursului, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, la pagina 12 din decizia atacată, a reținut cele dezlegate prin decizia civilă nr. 379/R/2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2007, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea revizuenților, constatând, totodată și că, în privința dreptului de proprietate al revizuenților s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat îndreptățirea la reconstituire pe vechiul amplasament, a fost respinsă cererea intimatei de constatare a dobândirii dreptului de superficie asupra terenului aflat în proprietatea revizuenților, precum și cererea de rectificare de carte funciară, în sensul menționării corecte a cărții funciare și numărului topografic pe care sunt amplasate construcțiile aflate în proprietatea intimatei. În acest context, Înalta Curte constată că promovarea cererii de revizuire împotriva deciziei nr. 131/R din data de 5 aprilie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, sub motiv că ea ar nesocoti și ar fi potrivnică deciziei nr. 683/R/2010 a Curții de Apel Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2005, precum și deciziei civile nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțate în dosarul nr. x/2007, ale căror efecte au fost invocate de revizuenți în mod constant pe parcursul procesului și care au făcut obiect al analizei tuturor instanțelor care s-au pronunțat în cauză, nesocotește reglementarea și fundamentul acestei căi extraordinare de atac. Susținând că, prin decizia atacată, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, în realitate, revizuenții își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, tinzând să transforme această cale extraordinară de atac de retractare într-una de reformare, care să supună cenzurii instanței de revizuire legalitatea unei hotărâri definitive, în alte cazuri decât cele strict prevăzute de lege. Or, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a statuat într-o jurisprudență constantă a instanțelor de judecată, în cazul revizuirii nu e permis un astfel de control de legalitate, câtă vreme verificarea pe care o poate realiza instanța de revizuire se limitează la situația de contrarietate a hotărârilor, cu sancțiunea aplicabilă, respectiv a anulării celei de-a doua hotărâri care nesocotește lucrul judecat anterior. Un astfel de demers este inadmisibil, situându-se, prin modalitatea în care este dedus judecății, în afara sistemului legal al căilor de atac și tinzând la periclitarea securității raporturilor juridice, prin contestarea unei hotărâri definitive, intrate ea însăși, sub autoritate de lucru judecat. În realitate, prin demersul său, situat în afara dispozițiilor procedurale în materie, revizuenții pun în discuție dezlegări definitive, opozabile cu efectele lucrului judecat, nesocotesc faptul că revizuirea se constituie într-un remediu extraordinar, care sancționează încălcări procedurale grave și nu într-o nouă cale de atac deschisă controlului de legalitate. Totodată, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei (hotărârea Mitrea împotriva României). De asemenea, Curtea, în alte decizii de speță (cauza Iordan Iordanov și alții contra Bulgariei), a statuat asupra faptului că divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul căilor extraordinare de atac, prin care să se desființeze hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat. Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare și de a asigura o jurisprudență unitară a instanțelor judecătorești, Curtea a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preț, și mai ales, cu încălcarea principiului securității juridice. Întrucât, în raport de cele anterior arătate, constată că, în speță, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a revizuirii vizând neanalizarea autorității de lucru judecat cu ocazia celei de-a doua judecăți, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate de părți. Prin urmare, față de cele anterior arătate, reținând că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., B. și C.. Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe revizuenții A., B. și C. la plata către intimata D. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reținând că, în speță, cuantumul acestora solicitat de către intimată (aproximativ 7.140 RON) este unul excesiv în raport de activitatea depusă de avocatul ales al părții, prin raportare la complexitatea pricinii și la împrejurarea că prezenta cauză a fost soluționată la primul termen de judecată acordat. PENTRU ACESTE MOTIVE,