ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4027/2022

Ședința publică din data de 16 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași, a solicitat următoarele:

- în principal: obligarea pârâtelor să nominalizeze și să comunice actele administrative emise la nivelul acestora, prin care cadrele militare din IJJ Iași propuse pentru acordarea majorării de până la 40% din solda funcției de bază, li s-au acordat aceste drepturi salariale, pentru munca prestată în semestrul I 2020, precum și completarea și modificarea actelor administrative la care a făcut referire, în sensul acordării reclamantului a majorării de până la 40% din solda funcției de bază, pentru munca prestată în semestrul I 2020, în conformitate cu prevederile Ordinului MAI nr. S/7/2018 și ale art. 15 din Anexa nr. 6 la Legea-cadru nr. 153/20172; obligarea pârâtei Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași, la plata sumei de 1 RON, reprezentând daune morale.

- în subsidiar, în situația în care se va constata că, solicitările principale ale reclamantului, sunt imposibil de îndeplinit, se solicită să se dispună obligarea pârâtelor să nominalizeze și să comunice actele administrative emise la nivelul acestora, prin care cadrelor militare din IJJ propuse pentru acordarea majorării de până la 40% din solda funcției de bază, li s-au acordat aceste drepturi salariale, pentru munca prestată în semestrul I 2020, precum și să se dispună repararea pagubei cauzate reclamantului prin neacordarea majorării salariale de până la 40% din solda funcției de bază, prin obligarea pârâtelor la recalcularea, alocarea și plata drepturilor bănești reprezentând drepturile salariale cuvenite pentru lucrările de excepție efectuate de el în semestrul I 2020.

Prin cererea modificatoare depusă la data de 19.01.2021, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la anularea în tot a actelor administrative emise la nivelul acestora prin care cadrelor militare din IJJ Iași propuse pentru acordarea majorării de până la 40% din solda funcției de bază, li s-au acordat aceste drepturi salariale pentru munca prestată în semestrul I 2020.

Prin notele scrise depuse pentru termenul din 28 septembrie 2021, reclamantul a precizat că înțelege să conteste ordinul emis la nivelul Ministerului Afacerilor Interne prin care a fost stabilit personalul căruia i se acordă în semestru I 2020 majorarea prevăzută de art. 15 din Anexa nr. 6 la Legea nr. 153/2017, în ceea ce privește cadrele militare din competența de numire a inspectorului șef al IJJ Iași.

Prin încheierea din 28 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Iași a luat act că la prezentul dosar a fost conexat dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Iași, conexarea fiind dispusă prin Încheirea din 09.10.2021 pronunțată în acest din urmă dosar.

2.1. Hotărârea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 837/2021/c.a. din 9 noiembrie 2021, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Iași invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a capătului de cerere formulat de reclamantul A. având ca obiect obligarea pârâtelor la anularea ordinului ministrului afacerilor interne prin care a fost stabilit personalul căruia i se acordă în semestru I 2020 majorarea prevăzută de art. 15 din Anexa nr. 6 la Legea nr. 153/2017, în ceea ce privește cadrele militare din competența de numire a inspectorului șef al IJJ Iași formulat de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, reprezentat prin Direcția Generală Juridică și Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași, reprezentată de inspectorul șef, col. dr. B., în favoarea Curții de Apel Iași;

- a disjuns soluționarea celorlalte capete de cerere având ca obiect " obligație de a face, drepturi bănești, pretenții" formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași, reprezentat de inspectorul șef, col. dr. B., Ministerul Afacerilor Interne, reprezentat prin Direcția Generală Juridică și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, dispunând formarea unui nou dosar pe rolul aceluiași complet de judecată și a acordat termen de judecată la data de 11.01.2022.

A reținut Tribunalul Iași că actul a cărui anulare/modificare/completare se solicită a fost emis de o autoritate centrală, fiind vorba de ordinul ministrului afacerilor interne prin care a fost stabilit personalul căruia i se acordă în semestru I 2020 majorarea prevăzută de art. 15 din Anexa nr. 6 la Legea nr. 153/2017, în ceea ce privește cadrele militare din competența de numire a inspectorului șef al I.J.J. Iași, iar în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se constată că, în cauza de față, competența materială de soluționarea a acestui capăt de cerere aparține unui complet specializat de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel Iași.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 32 din 22 martie 2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne contestat, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, a constatat invit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

A apreciat Curtea de Apel Iași că nu a fost legal învestită prin declinarea de competență, deoarece la dosarul nr. x/2020 nu s-a dispus conexarea capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne contestat, cu privire la care s-a dispus disjungerea lui și formarea unui dosar separat pe rolul aceluiași complet, x, în care s-a invocat excepția necompetenței materiale, acordându-se termen de judecată la data de 4.11.2021 în vederea dezbaterii și soluționării acesteia. În aceste condiții, completul D 6 CA din cadrul Tribunalului Iași, care nu a fost investit cu soluționarea capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne contestat, nu putea să decline competența materială de soluționare a acestuia în favoarea Curții de Apel, această măsură putând fi dispusă doar de completul x în dosarul nou format ca urmare a disjungerii

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere considerentele expuse în cele ce urmează.

Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competență în raport cu soluția adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Din considerentele deciziei mai sus menționate rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența materială și poate declina competența instanței inițial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.

A stabilit Înalta Curte că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen și va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

De asemenea, s-a reținut că neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

Înalta Curte constată că aspectul care a generat soluția de declinare a competenței materiale în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/2020, după conexarea la acesta a Dosarului nr. x/2021 al aceleiași instanțe, l-a constituit precizarea făcută de reclamantul A. prin Notele scrise depuse la dosar pentru ultimul termen de judecată din data de 28.09.2021, în sensul că solicită anularea ordinului ministrului afacerilor interne prin care a fost stabilit personalul căruia i se acordă în semestru I 2020 majorarea prevăzută de art. 15 din Anexa nr. 6 la Legea nr. 153/2017, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Prin aceleași note scrise, reclamantul a înțeles să invoce necompetența materială a Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește soluționarea cererii de anulare a ordinului ministrului afacerilor interne, conform precizării formulate.

Verificând actele și lucrările efectuate în cele două dosare conexate, Înalta Curte reține, mai întâi că prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 9.09.2022 în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Iași, raportat la obiectul cauzei, respectiv anulare, completare, modificare a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne prin care a fost stabilit personalul căruia i se acordă în perioada ianuarie- iunie 2021 majorarea prevăzută de art. 15 din Anexa nr. 6 la Legea nr. 153/2017, astfel cum a fost indicat prin cererea de chemare în judecată și acțiunea de modificare depusă ulterior, a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește punctul 1 din cererea de chemare în judecată, respectiv anulare, completare, modificare Ordin Ministru și întocmirea unui dosar separat cu termen la data de 04.11.2021, la completul D11CA, având ca obiect: anulare, completare, modificare Ordin Ministru și ca părți: reclamant A. și pârâți Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcția Generală Juridică și Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași, unde vor fi atașate copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinări și înscrisurile anexate. S-a dispus citarea părților cu mențiunea de a răspunde la excepția necompetenței funcționale invocate din oficiu, raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004 și declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Iași, raportat la obiectul cauzei, respectiv anulare, completare, modificare Ordin Ministru.

În ceea ce privește celelalte capete de cerere, instanța a pus în discuție competența Tribunalului Iași, potrivit art. 131 din C. proc. civ. și, în baza dispozițiilor art. 95 și art. 131 C. proc. civ., cu referire la Legea nr. 554/2004, a constatat că Tribunalul Iași este competent material, teritorial și general să soluționeze cauza.

În continuare, Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2021, a pus în discuția părților excepția conexității acestui dosar, care mai avea ca obiect doar capete de cerere referitoare la stabilirea de drepturi salariale în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași, la dosarul nr. x/2020, pe care a admis-o, dispunând conexarea lui la acesta din urmă.

Rezultă că la dosarul nr. x/2020 nu s-a dispus conexarea capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne contestat, cu privire la care s-a dispus disjungerea lui și formarea unui dosar separat pe rolul aceluiași complet, x, respectiv Dosarul nr. x/2021, în care s-a invocat excepția necompetenței materiale.

În al doilea rând, Înalta Curte reține că în Dosarul nr. x/2020, până la termenul de judecată din data de 28 septembrie 2021 nu a fost invocată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, din oficiu sau de către părți.

De asemenea, după depunerea cererii modificatoare a acțiunii la data de 19.01.2021, de către reclamant, instanța, prin încheierea din 9 martie 2021 a luat act că s-au depus răspunsuri la interogatoriu și a dispus comunicare cererii completatoare.

Prin încheierea din 6 aprilie 2021, interlocutorie, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a menționat:

"Instanța, verificându-și din oficiu competența, în temeiul dispozițiilor art. 131 C. proc. civ. constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei de față".

Prin urmare, Tribunalul Iași și-a constatat propria competență materială în soluționarea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată la data de 19.01.2021, acela fiind primul termen de judecată în care părțile legal citate au putut pune concluzii.

Situația, potrivit căreia, ulterior rămânerii în pronunțare, Tribunalul Iași a repus cauza pe rol pentru citarea în cauză și a Ministerului Afacerilor Interne, nu are relevanță, având în vedere că reclamantul nu a mai depus, în termen legal procedural, la dosar o altă cerere precizatoare sau modificatoare a acțiunii prin care să solicite expres anularea vreunui ordin emis de Ministerul Afacerilor Interne.

Faptul că prin notele scrise formulate la ultimul termen de judecată, reclamantul a precizat că printre actele administrative contestate se află și un ordin al Ministerului Afacerilor Interne, în raport de care înțelege să invoce excepția necompetenței materiale, nu putea învesti legal Tribunalul Iași cu soluționarea acestei cereri și, implicit, invocarea excepției necompetenței materiale s-a făcut într-o manieră neprocedurală, cu încălcarea art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., mai ales în condițiile în care instanța se constatase, anterior, competentă potrivit art. 131 alin. (1) din același cod.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte reține că declinarea de competență dispusă de Tribunalul Iași în favoarea Curții de Apel Iași, cade sub incidența dezlegării date prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, astfel încât, soluționarea cauzei rămâne câștigată instanței învestite inițial prin voința însăși a reclamantului.

Pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2022.